DISTRIBUIȚI
Naharnet

Zeci de mii de libanezi încearcă duminică să formeze un lanţ uman de-a lungul coastei ţării, pe 170 de kilometri de la nord la sud, pentru a-şi afişa unitatea şi hotărârea intactă de a alunga actuala clasă politică, în ciuda tensiunilor care se intensifică, relatează AFP, potrivit agerpres.

Pariul, care a fost subiectul unei activităţi intense pe reţelele de socializare, implică mobilizarea a circa 100.000 de persoane în 11-a zi de revolte populare fără precedent.


Citește și : Trump, așteptat să facă un anunţ ‘foarte important’

Adunările au atins un vârf duminica trecută, cu sute de mii de manifestanţi în întreg Libanul, iar protestatarii speră să profite de această nouă zi liberă pentru a realiza o ‘performanţă’ fără precedent.

Ei vor ca libanezi din toate regiunile, de toate vârstele şi de toate confesiunile să îşi dea mâna de-a lungul ţării, purtând în acelaşi timp drapelul libanez.

Această demonstraţie paşnică pare cu atât mai importantă cu cât în ultimele zile au avut loc incidente uneori violente între manifestanţi şi militanţi ai Hezbollahului pro-iranian.

Ciocniri au avut loc sâmbătă după-masă între armată şi protestatari în apropiere de Tripoli, mare oraş din nordul ţării. Conform unui bilanţ al unei surse medicale transmis duminică, şapte persoane au fost rănite, în timp ce armata a recunoscut că au fost trase gloanţe de cauciuc.

În ciuda acestor semne de tensiuni, adunări festive au reunit din nou sâmbătă seară mii de persoane la Beirut, Tripoli şi în alte oraşe.

„Poporul vrea căderea regimului!” rămâne unul dintre sloganurile principale ale revoltei, preluat de la Primăvara Arabă.

Citește și : Liderul unei grupări jihadiste a fost ucis

Protestele au fost declanşate la 17 octombrie de o propunere surprinzătoare de a introduce o taxă pentru utilizatorii de aplicaţii de mesagerie precum WhatsApp cu scopul de a mai strânge bani la buget.

Ea a fost rapid anulată, însă furia nu s-a stins împotriva unei clase politice nepopulare, considerată unanim incompetentă şi coruptă într-o ţară care încă duce lipsă de electricitate, apă sau servicii medicale de bază la 30 de ani de la sfârşitul războiului civil (1975-1990).