DISTRIBUIȚI

Cinefilii din toata lumea pot vedea în fiecare an câteva filme care se bat în topul nominalizarilor la premiile Oscar, care sunt în cele din urma confirmate sau nu de votul membrilor Academiei americane de film. Însa, indiferent de vâlva pe care o fac în anul lansarii, filmele mai au de trecut un test, iar acela nu are legatura cu încasarile din cinematografe sau de numarul de premii primite, este vorba de testul timpului, care arata daca ele au lasat sau nu o urma de durata în istoria celei de a 7-a arte. Site-ul Collider.com prezinta o lista de zece filme de Oscar care nu au reusit sa treaca testul timpului.

În fiecare an, Academia de film americana selecteaza tot ce este mai bun în cinema din anul precedent. Acest grup de profesionisti din industria americana de film este considerat de multi autoritatea de capatâi în domeniu, asa ca un premiu al Academiei este considerat cea mai mare onoare de care poate avea parte un film. Uneori însa este o onoare doar sa fii nominalizat, iar studiourile profita la maxim de momentul în care nominalizarile sunt anuntate pentru a evidentia meritele filmelor, ale actorilor si ale regizorilor.


Însa nu toate filmele nominalizate la premiul Oscar rezista testului timpului. Uneori au parte de aceeasi soarta si filme care au câstigat premii Oscar si care „nu au îmbatrânit frumos”, iar de cealalta parte pelicule care nici macar nu au fost nominalizate obtin un loc mai important în analele istoriei filmului. Evident, exista si filmele care au fost cu totul uitate. Pe masura ce au trecut anii stralucirea nominalizarilor (sau a statuetelor) la Oscar s-a estompat, iar filmele s-au pierdut în uitare, scrie Collider.com.

Nu toate filmele uitate de Oscar sunt rele. Unele sunt filme bune, dar aceasta lista este o readucere aminte a faptului ca nominalizarile la Oscar sunt un instantaneu. Ele reflecta un anumit moment, iar votul Academiei a înregistrat fluxuri si refluxuri de-a lungul deceniilor, având o evolutie exponentiala numai în ultimii câtiva ani. Este usor de uitat acum acest lucru, dar unele dintre filmele de pe lista au fost foarte importante când au fost lansate, facând o impresie buna asupra unui numar suficient de membri ai Academiei pentru a avea un impact. Dar, spre deosebire de „Titanic”, „The Deer Hunter” sau chiar „Kramer vs. Kramer” aceste filme nu si-au mai gasit, dintr-un motiv sau altul, noi spectatori.

Iata o lista de zece filme de Oscar care nu au trecut testul timpului, potrivit site-ului Collider.com.

„The English Patient” (1996)

Filmul a avut nu mai putin de 12 nominalizari la Oscar, la categoriile cel mai bun film, regie, actor în rol principal, actrita în rol principal, actrita în rol secundar, scenariu adaptat, montaj, coloana sonora, sunet, costume, decoruri, imagine. În cele din urma a câstigat noua premii ale Academiei, Ralph Fiennes si Kristin Scott Thomas ratând însa distinctiile la categoriile cel mai bun actor si cea mai buna actrita în rol principal. Un alt premiu ratat este cel pentru scenariu adaptat, dar Anthony Minghella a obtinut premiul Academiei americane de film pentru cea mai buna regie.

„The English Patient” a fost un film important când s-a lansat în 1996, fiind la acel moment genul de film care câstiga premii Oscar. Este un film epic cu o poveste de dragoste dramatica si este bazat pe o carte mult iubita: în anii ’90 aceasta era formula perfecta pentru o „momeala de Oscar”. Dar nu numai ca a avut o multime de nominalizari la Oscar (si de premii), a fost si un mare succes de box office, având încasari de peste 230 de milioane de dolari. „The English Patient” a fost un film mare.

Atunci se pune întrebarea: de ce a fost uitat? Daca te uiti în urma filmul nu este foarte rau, dar ti se poate parea acum putin demodat. Membrii distributiei au continuat sa aiba succes, iar scenaristul/regizorul se va întoarce câtiva ani mai târziu cu filmul superior „The Talented Mr. Ripley”, dar „The English Patient” – în ciuda faptului ca a câstigat o multime de nominalizari – a început sa paleasca. Trebuie totusi sa se tina cont de faptul ca filmul nu le-a placut tuturor la momentul lansarii, pelicula fiind subiectul unui episod memorabil din sitcomul „Seinfeld” în care personajul Elaine nu poate pricepe de ce se vorbeste atât de mult despre „The English Patient”. Ca aproape întotdeauna, „Seinfeld” a fost un vizionar.

„The Full Monty” (1997)

Filmul a fost nominalizat la Oscar la patru categorii – Cel mai bun film, regie, scenariul original si cea mai buna coloana sonora – dar a câstigat numai la ultima dintre ele.

Da, filmul britanic despre câtiva striperi someri a fost nominalizat pentru cel mai bun film! Comedia urmareste un grup de barbati someri dintr-un orasel industrial englez care decid sa puna în scena un numar de striptease. Aceasta este premisa filmului privit cu ochi buni de Academia americana de film.

Anii ’90 au fost o perioada ciudata, dar în anul 1997 s-a înregistrat o selectie destul de diversa în cadrul categoriei cel mai bun film, din care au mai facut parte celebrele „Good Will Hunting”, „L.A. Confidential” sau „Titanic”. Acele filme continua sa fie amintite si iubite si astazi, în timp ce cazul curios al „The Full Monty” este unul care provoaca una dintre cele mai mari nedumeriri în rândul membrilor Academiei din ultimele decenii.

„The Cider House Rules” (1999)

Filmul a fost nominalizat la Oscar la categoriile cel mai bun film, regie, actor în rol secundar, montaj, coloana sonora originala, decoruri si scenariu adaptat. În cele din urma a câstigat premii ale Academiei pentru actor în rol secundar (Michael Caine) si scenariu adaptat (John Irving).

Dupa succesul devastator al „The English Patient”, ca sa nu mai mentionam „Titanic”, filmele romantice au început sa faca furori. „The Cider House Rules” a fost unul dintre filmele care a lovit Academia foarte puternic, în timp ce o pelicula ca „Snow Falling on Cedars” (care este si acum confundata cu prima pentru ca sunt amândoua filme romantice în care ninge feeric si care aspira la Oscar) a avut parte de o soarta contrara.

Filmul este unul destul de epic din punctul de vedere al amplorii naratiunii, întrucât urmareste evenimentele dintr-un orfelinat de dinainte, din timpul si dupa Al Doilea Razboi Mondial dar, dupa cum da de înteles somnolenta pe care o provoaca numai lectura acestei fraze, pelicula nu a pus pe jar foarte multi spectatori în anii care au urmat.

„Chocolat” (2000)

Filmul a fost nominalizat la categoriile cel mai bun film, actrita în rol principal (Juliette Binoche), coloana sonora, scenariu adaptat si actrita în rol secundar, dar în cele din urma nu a primit niciun premiu Oscar.

„Chocolat” este probabil tinut minte în zilele noastre mai mult ca subiect al unei glume în comedia „I Love You, Man”, cu Paul Rudd si Jason Segel, din anul 2009.

Regizorul „The Cider House Rules”, Lasse Hallström, se întoarce, de data aceasta cu o poveste de dragoste care se petrece în Franta. În acest film joaca Johnny Depp, ceea ce este un lucru ciudat, potrivit Collider.com. Povestea se învârte în jurul unei mame tinere (Juliette Binoche), care deschide un magazin de ciocolata într-un sat francez închistat, schimbându-le viata locuitorilor pentru totdeauna.

Da, într-adevar, stimati telespectatori, o poveste de dragoste frantuzeasca despre o ciocolatiera este nominalizata la categoria cel mai bun film. Filmul nu a primit totusi niciun premiu la gala Oscarurilor din acel an iar în anii care au urmat povestile de dragoste gen „The English Patient” au început sa iasa din gratiile Hollywoodului si ale Academiei de film.

„In the Bedroom” (2001)

Filmul a fost nominalizat la categoriile cel mai bun film, actor în rol principal, actrita în rol principal, scenariu adaptat si actrita în rol secundar, dar în cele din urma nu a reusit sa câstige niciunul dintre aceste premii.

„In the Bedroom” este un film despre care nimeni nu mai vorbeste în prezent, desi nu exista un motiv întemeiat pentru asta. Regizorul Todd Field va continua dupa acest film cu pelicula mai incisiva si mai memorabila „Little Children” (2006), dar filmul sau de debut este o drama de familie întunecata si surprinzator de violenta în care Tom Wilkinson, Sissy Spacek, Nick Stahl si Marisa Tomei fac roluri exceptionale.

Din nou, este greu de determinat motivul exact pentru care toata lumea a uitat de „In the Bedroom”, pe lânga faptul ca este o drama simpla si de mica amploare. Asta însa nu-l face, cu siguranta, un film rau, subliniaza Collider.com.

„Babel” (2006)

Filmul lui Alejandro G. Inarritu a avut si el parte de nominalizari la cele mai prestigioase premii ale industriei americane de film la categoriile cel mai bun film, regie, scenariu original, actrita în rol secundar, coloana sonora si montaj. Cel mai însetat dintre filmele însetate de Oscar, dupa cum îl numeste Collider.com, a câstigat însa doar Oscarul pentru cea mai buna coloana sonora.

Înainte ca Alejandro G. Inarritu sa devina primul regizor care câstiga doi ani la rând premiul Oscar pentru regie cu filmele „Birdman” si „The Revenant”, el a încercat sa faca valuri la premiile Academiei Americane cu „Babel”.

Filmul, cel mai mare al lui Inarritu de pâna atunci, i-a avut pe Brad Pitt si Cate Blanchett în rolurile principale, dar tentativa sa de a spune povestea unor personaje fara legatura între ele din trei locuri diferite s-a soldat cu o productie plata si lipsita de semnificatie. Se putea mirosi de la o posta ca filmul implora sa câstige niste Oscaruri si probabil este mai bine ca produsul finit a fost uitat. Practic, toti cei implicati au facut dupa aceea filme mai bune care au obtinut nominalizari importante la Oscar si chiar premii ale Academiei, în timp ce Inarritu, în mod evident, si-a perfectionat tehnica în anii urmatori.

„The Reader” (2008)

Filmul a avut nominalizari la categoriile cel mai bun film, regie, actrita în rol principal, scenariu adaptat si imagine. Singura premiata cu Oscar a fost Kate Winslet, desi nu toti criticii au apreciat rolul ei din pelicula.

„The Reader” a ramas în memoria telespectatorilor galei Oscarurilor din doua motive. Primul este ca în numarul de cântec si dans din deschiderea ceremoniei actorul Hugh Jackman a vorbit despre faptul ca nimeni nu a vazut filmul si ca nu stie nimic despre el. Al doilea este faptul ca a fost de notorietate povestea ca „The Reader” a fost strecurat în cursa pentru cel mai bun film în detrimentul favoritului „The Dark Knight” de catre producatorul Harvey Weinstein. Faptul în sine a zguduit Academia americana de film atât de mult încât din anul urmator a fost marit numarul de nominalizari la aceasta categorie.

„The Reader” este un film bun, dar este în acelasi timp o pelicula pe care o poti uita cu usurinta, scrie Collider.com. Rolul facut de Kate Winslet nu este nici macar sensibil mai bun decât cel din alte filme care ar fi trebuit sa-i aduca premiul Oscar („Eternal Sunshine of the Spotless Mind” sau”Little Children”). Chiar si rolul din „Revolutionary Road” a fost mai memorabil decât rolul ei din „The Reader”, dar Harvey Weinstein si-a facut magia de culise si filmul a fost nominalizat la categoria cel mai bun film si Kate Winslet a luat Oscarul pentru cea mai buna actrita în rol principal, noteaza Collider.com.

„Frost/Nixon” (2008)

Nominalizat la categoriile cel mai bun film, regie, actor în rol principal, scenariu adaptat si montaj, filmul nu a plecat acasa cu niciun premiu dupa gala Oscarurilor.

„The Reader” nu a fost singurul film usor de uitat dintre cele nominalizate la categoria cel mai bun film în 2008 – drama biografica a lui Ron Howard „Frost/Nixon” s-a aflat si ea în cursa în acel an. Filmul ofera un portret al lui Richard Nixon prin intermediul celebrului sau interviu cu David Frost. Desi pelicula nu are nimic evident care sa faca din ea un film prost, este putin prea traditionala, putin prea demodata pentru a lasa o urma de durata.

„The Artist” (2011)

Nominalizat la categoriile cel mai bun film, regie, actor si actrita în rol principal, actrita în rol secundar, scenariu original, imagine, costume, montaj, coloana sonora si decoruri, filmul a primit patru Oscaruri.

„The Artist” este filmul care a câstigat în 2011 Oscarurile pentru cel mai bun film, regie (Michel Hazanavicius) si actor în rol principal (Jean Dujardin), dominând ceremonia din acel an, si totusi, stiintific vorbind, 100% dintre fiintele umane au uitat în întregime de el. Votantii din cadrul Academiei s-au lasat atrasi în aceasta oda pentru filmul mut la momentul respectiv, dar unii dintre ei au intuit de atunci momentul jenant care va urma.

„The Artist” pare acum un fel de halucinatie colectiva si toata lumea se întreaba daca s-a întâmplat cu adevarat, scrie Collider.com. Da, s-a întâmplat, s-a întâmplat cu adevarat, afirma autorul articolului.

„The Imitation Game” (2014)

Filmul a fost nominalizat la categoriile cel mai bun film, regie, actor în rol principal, actrita în rol secundar, scenariu adaptat, montaj, coloana sonora si „production design”. Singura categorie la care a câstigat este scenariu adaptat.

Desi era normal ca extinderea numarului de nominalizari la categoria cel mai bun film sa duca la aparitia unor candidati „lesne de uitat”, „The Imitation Game” pare un film facut dupa manualul Miramax din anii 1990. Filmul produs si lansat de The Weinstein Company, ca si altele de pe aceasta lista, nu este un film rau într-un mod care sa sara în ochi, ba este chiar destul de placut, scrie Collider.com. Totusi, la doar trei ani de la lansare, se simte deja ca filmul este uitat cu repeziciune.