DISTRIBUIȚI
ScholarshipsAds

Peste 1000 de femei indigene asasinate sau dispărute în Canada în ultimele decenii au fost victimele unui veritabil „genocid”, potrivit concluziei controversate a unei comisii publice de anchetă, relatează AFP, Reuters şi dpa. Folosirea termenului de „genocid” a fost însă viu criticată, inclusiv de premierul din Quebec, Francois Legault, potrivit agerpres.

În spatele acestor asasinate sau dispariţii s-au aflat atât indigeni, cât şi alţi indivizi, unii dintre ei fiind chiar partenerii lor, alţii membri ai familiilor sau ai anturajului lor ori din afara lui şi în unele cazuri a fost vorba de ucigaşi în serie, a relevat raportul comisiei, făcut public luni, după doi ani de cercetări, într-o ceremonie desfăşurată în prezenţa premierului Justin Trudeau şi a familiilor unora dintre dispărute, la Gatineau, în provincia Quebec.


Citește și : Phenianul avertizează Washingtonul : ‘Răbdarea noastră are o limită’

Conform raportului, prezentat luni, femeile şi fetele indigene se confruntă cu un nivel de violenţă disproporţionat de mare din cauza „acţiunilor şi a inacţiunii statului, avându-şi rădăcinile în colonialism şi ideologiile conexe, bazate pe prezumţia de superioritate”.

Comisia de anchetă, care a audiat peste 2000 de persoane, estimează că este vorba în realitate de câteva mii de victime, dar „nimeni nu ştie” numărul exact al acestora.

„În pofida circumstanţelor şi a contextelor care variază, toate aceste asasinate şi dispariţii au în comun marginalizarea economică, socială şi politică, rasismul şi misoginia care fac parte integrantă din societatea canadiană”, a afirmat lidera comisiei, Marion Buller.

„Realitatea dură este că trăim într-o ţară în care legile şi instituţiile perpetuează încălcarea drepturilor fundamentale, ceea ce duce la un genocid împotriva femeilor, fetelor şi persoanelor” indigene din rândul minorităţilor sexuale, a adăugat ea.

Folosirea termenului „genocid” – menţionat de peste 120 de ori în raport – a fost viu criticată, mai ales de premierul Quebecului, Francois Legault, care a estimat luni că faptele prezentate în raport, deşi „foarte grave”, nu se încadrează în definiţiile internaţionale sau juridice ale genocidului.

Totuşi, aceasta este „concluzia ineluctabilă” în urma mărturiilor auzite şi citite, a declarat Marion Buller în faţa presei.

Citește și : Autoritățile cipriote au descoperit cadavrul celei de-a 6-a presupuse victime a unui ‘ucigaş în serie’

„Ne gândim frecvent la genociduri ca Holocaustul şi masacrele din Africa şi din alte părţi şi bineînţeles că este vorba de genocid şi de o tragedie”, a subliniat ea. „Dar genocidul pe care îl suferim aici, în Canada, constă în moartea printr-un milion de răni mici, de-a lungul generaţiilor”.

„Este un lucru de neimaginat pentru majoritatea canadienilor. Dar pentru mulţi oameni este o realitate devastatoare”, a reacţionat premierul Trudeau, pentru care reconcilierea cu populaţiile indigene reprezintă o prioritate.

„Sistemul nostru de justiţie nu le-a făcut dreptate şi a eşuat într-un mod nefericit”, a adăugat Trudeau, fără a folosi totuşi termenul „genocid”.

El a promis să lanseze un „plan de acţiune naţional” care să aducă răspunsuri „concrete şi coerente” la concluziile raportului.

Potrivit documentului, Canada şi-a „impus” „propriile legi, instituţii şi culturi populaţiilor indigene”, căutând „eliminarea” acestora.

„Femeile şi fetele indigene sunt de 12 ori mai susceptibile să devină victime ale violenţelor faţă de femeile neindigene”, a subliniat Michele Audette, unul dintre cei patru comisari de anchetă. Ea a menţionat, citând statistici oficiale, că „între 1997 şi 2000 rata omuciderilor a fost de aproape şapte ori mai ridicată în rândul femeilor indigene”.

Toată această violenţă reflectă „traumatisme transgeneraţionale şi internaţionale”, precum şi o „marginalizare sub forma sărăciei, a precarităţii locuinţelor şi a obstacolelor în calea educaţiei, a angajării, a accesului la asistenţă medicală şi sprijin cultural”, se mai arată în raport.

Acesta recomandă între altele guvernului canadian crearea unui post de ombudsman pentru drepturile indigenilor, a unui tribunal de specialitate şi a unui organism de supraveghere poliţienească.

Raportul îndeamnă totodată la reforme majore, enunţând 231 de recomandări pentru îmbunătăţirea securităţii, a justiţiei, sănătăţii şi culturii pentru cei 1,6 milioane de indigeni, inuiţi şi metişi care formează puţin peste 4% din populaţia canadiană.