DISTRIBUIȚI

Limba engleză, promovată adesea drept „panaceu lingvistic”, a devenit hegemonică în cadrul instituţiilor din Uniunea Europeană (UE), denunţă un expert britanic, Phillip Robertson, informează marţi AFP, potrivit agerpres.

„Limba hegemonică ce era la început franceza este acum engleza”, notează Phillip Roberston în „Dominaţia englezei: o provocare pentru Europa” (Editura Libre et Solidaire).


Citeşte şi: În plină campanie electorală, preşedintele sud-african a rămas blocat într-un tren de navetişti 

„Engleza este un fel de panaceu lingvistic: ea începe să se impună acolo unde existau alte nişe lingvistice şi îi forţează pe interlocutorii non-nativi ai spaţiului englez să-i adopte obiceiurile şi limba”, analizează britanicul, specialist în drepturi lingvistice şi director de cercetare în cadrul Departamentului de Engleză al Universităţii pentru Studii Comerciale de la Copenhaga.

În 1973, când Marea Britanie a intrat în UE, 60% dintre documentele Comisiei Europene erau redactate în franceză şi 40% în germană. Astăzi, ele sunt 82% în engleză şi doar 3% în franceză, care rămâne cu toate acestea a doua limbă la nivelul UE, potrivit cifrelor oficiale.

Acest „cvasi-monopol a dus la obligaţia de a funcţiona în engleză, care este acceptată şi internalizată” (în cadrul UE), subliniază Robertson într-un interviu pentru AFP, cu puţin timp înainte de Ziua Internaţională a Francofoniei, la 20 martie.

„Mulţi funcţionari folosesc mai degrabă engleza decât limba lor”, subliniază el. „Engleza este cunoscută drept panaceu lingvistic, în condiţiile în care doar 62 de milioane de persoane din cadrul UE au engleza ca limbă maternă (dintr-un total de 512 milioane în 2015) şi alţi mai puţin de jumătate (dintre locuitorii UE) o pot folosi ca limbă străină”, aminteşte expertul.

„Se presupune că trebuie să vorbiţi engleza pentru a fi luat în serios”, ceea ce funcţionarii acceptă la scară largă, uneori cu riscuri şi în dezavantajul lor. Acest „imperialism lingvistic” poate duce la „o prostire tehnocratică spre o euro-engleză simplificată, o limbă vorbită fără precizie, provocând o majorare a numărului de probleme”.

UE numără 1.531 de traducători. Două milioane de pagini sunt traduse pe an şi 10.000 de reuniuni beneficiază în fiecare an de translatori. Cu toate acestea, potrivit unui studiu al serviciilor de interpretare ale UE din 2001, 25% dintre intervievaţi s-au plâns de faptul că le-a fost imposibil să vorbească în limba proprie şi 28% de faptul că nu existau translatori din idiomul lor.

Or, Carta Drepturilor Fundamentale a UE din 2000 angajează UE să respecte diversitatea lingvistică (articolul 22), în timp ce articolul 21 interzice orice discriminare bazată pe limbă. Cele 24 de limbi oficiale ale UE au, teoretic, aceleaşi drepturi.

Citeşte şi: Jihadiştii islamişti ameninţă cu răzbunarea atacului terorist din Noua Zeelandă

Cu toate acestea, „există o inegalitate fundamentală între anglofoni şi non-anglofoni”, constată expertul britanic. „Limba nu este doar un instrument. Încetul cu încetul, se anglicizează modul nostru de gândire, o McDonald-izare care distruge diversitatea”, atenţionează Roberston.

Britanicul vede în aceasta o cauză esenţială pentru „deficitul democratic notoriu din UE”, absenteismul tot mai mare în alegerile europene şi chiar ascensiunea populismelor în Europa.

Brexit-ul, dacă acesta va avea loc, va face să plece din UE singura naţiune care a ales engleza drept limbă oficială în Europa. Cu toate acestea, „este puţin probabil ca Brexit-ul să schimbe ceva, pentru că angajaţii instituţiilor europene au luat obiceiul de a lucra în principal în engleză”, conchide Robertson.