DISTRIBUIȚI
tass

Incapabilă să pună în practică Brexitul, Theresa May îşi trăieşte ultimele zile în fruntea unui guvern britanic care a părut în ultimele săptămâni ciudat de tăcut în ceea ce priveşte această chestiune, relatează vineri France Presse într-un amplu comentariu, potrivit agerpres.

Numărătoarea inversă a început joi, când lidera conservatoare a fost constrânsă să accepte, în cadrul unei reuniuni cu responsabili parlamentari ai partidului său, să anunţe „un calendar pentru alegerea unui nou lider al Partidului Conservator”. Ceea ce înseamnă practic desemnarea unui nou premier al ţării.


Citește și : Rachetele iraniene ar putea lovi navele de război americane în Golf (responsabil al Gardienilor Revoluţiei)

Foarte criticată de luni de zile, Theresa May a reuşit să se menţină la putere în lipsa unui candidat dispus să rişte să preia dosarul spinos al Brexitului. Însă rezultatele catastrofale ale partidului său la alegerile locale din 2 mai şi sondajele dezastruoase în vederea alegerilor europene de săptămâna viitoare i-au pecetluit soarta.

„De data asta, este cu adevărat pe picior de plecare”, crede Tim Bale, profesor de ştiinţe politice la universitatea Queen Mary din Londra, care o vede „supravieţuind cu greu două sau trei săptămâni”. Din punctul de vedere al cotidianului The Guardian, „toate lumea vorbeşte despre ea la trecut în mediul politic britanic”.

La venirea sa la putere, după referendumul privind Brexitul din 26 iunie 2016, această fiică de pastor, fără carismă dar cu reputaţie de muncitoare conştiincioasă, s-a angajat să-şi conducă ţara în afara Uniunii Europene, spre orizonturi mai înfloritoare. Însă trei ani mai târziu ea a fost constrânsă să amâne de două ori data Brexitului, iniţial prevăzută pentru 29 martie, şi chiar să organizeze alegeri europene, încălcându-şi între timp mai multe promisiuni.

„Ea a eşuat, a eşuat complet”, tranşează Tim Bale, care îi prezice un verdict sever în cărţile de istorie.

Din punctul de vedere al analiştilor şi editorialiştilor, Theresa May, în vârstă de 62 de ani, este în mare parte responsabilă de situaţie, pentru că s-a pliat pe voinţa partizanilor unui Brexit dur în partidul său, pentru că a convocat alegeri generale în care şi-a pierdut majoritatea absolută în parlament şi pentru că a ales să ignore fundamentele pe care UE era gata să negocieze un acord.

Meg Russell, politolog la Colegiul Universitar din Londra (UCL), estimează că ea a ales să acţioneze ca o şefă de partid „în loc să încerce să construiască un consens naţional” în acest moment istoric traversat de Marea Britanie. Ori, să conduci un guvern minoritar „necesită mai multă flexibilitate, agilitate, precum şi capacitatea de compromis şi de colaborare cu celelalte partide. Theresa May nu are, în mod clar, niciunul din aceste talente”, a acuzat ea într-un articol publicat pe site-ul UCL.

După ce a suferit trei eşecuri în parlament în tentativa de a trece acordul de divorţ pe care l-a încheiat cu Bruxellesul în noiembrie, ea a sfârşit prin a întinde mâna principalului partid de opoziţie, Partidul Laburist, pentru a încerca să ajungă la un consens privind relaţia viitoare care ar urma să fie construită cu UE. Însă liderul laburiştilor, Jeremy Corbyn, a decis să rupă aceste discuţii vineri, invocând, pe lângă alte diferenţe de opinie, autoritatea slăbită a Theresei May.

Ar fi o ieşire pe uşa din dos pentru această femeie discretă dar ambiţioasă, care din adolescenţă visa să facă politică şi să devină prima femeie şefă a guvernului din Marea Britanie.

Margaret Thatcher i-a suflat acest titlu, dar a reuşit să devină prima femeie secretar general al Partidului Conservator din 2002 până în 2003. În acest post, ea s-a remarcat cu un discurs în care făcea apel la Tories, pe atunci cu o orientare foarte de dreapta, să se debaraseze de imaginea lor de „partid dezagreabil”.

Citește și : Emiratele Arabe Unite anunţă eliberarea, cu sprijinul forţelor mareşalului Haftar, a patru ingineri asiatici răpiţi în Libia în iulie

După ce l-a susţinut pe David Cameron când a venit în fruntea partidului în 2005, ea a primit portofoliul de interne când el s-a mutat în Downing Street în 2010. Ea a deţinut şase ani acest post expus, în care s-a ilustrat prin gestionarea fermă a imigraţiei.

Descrisă drept plină de căldură de apropiaţii ei, Theresa May are o imagine publică de răceală şi intervenţiile ei publice adesea repetitive şi fără pasiune i-au adus supranumele de „Maybot”, sau „robotul May”, mai scrie AFP.