DISTRIBUIȚI
dpa

Modul în care autorităţile germane au tratat o serie de crime rasiste comise de către celula neonazistă Rezistenţa naţional-socialistă (NSU) şi care au vizat în mare parte cetăţeni turci a înstrăinat comunitatea turcă din Germania (TGD), relatează miercuri dpa, potrivit agerpres.

„Încrederea noastră în instituţiile statului a fost profund zdruncinată”, a declarat Gokay Sofuoglu, preşedintele comunităţii turce din Germania, înainte ca principala suspectă dintr-o serie de crime rasiste care au şocat Germania la începutul anilor 2000 – Beate Zschaepe, în vârstă de 43 de ani – să fie condamnată miercuri la închisoare pe viaţă de un tribunal din Munchen. Beate Zschaepe este singura supravieţuitoare a celulei neonaziste Rezistenţa naţional-socialistă (NSU), ai cărei membri au ucis de-a lungul a şapte ani – 2000-2007 – opt turci sau persoane de origine turcă, un grec şi o poliţistă germană. Această încredere poate fi refăcută numai prin „continuarea unor procese în cazul unor nazişti şi agenţi din structura NSU”, a mai spus Sofuoglu.


Citeşte şi: Condamnat pentru genocid, Ratko Mladic acuză NATO că i-a distrus ţara

Procuratura şi-a fundamentat cazul pe teoria în baza căreia crimele au fost comise de un grup izolat de trei persoane, Uwe Mundlos, Uwe Boehnhardt şi Beate Zschaepe.

Uciderile fuseseră iniţial percepute ca o luptă internă între bande infracţionale de imigranţi şi anchetatorii chiar suspectau membri ai familiilor victimelor de complicitate la crime.

Sofuoglu a declarat de asemenea că au fost ignorate constatările comisiilor parlamentare şi iniţiativele societăţii civile. Acestea indicau „că planificarea, susţinerea şi punerea în aplicare a terorismului NSU fuseseră realizate de mult mai mulţi nazişti „, a precizat preşedintele TGD.

Citeşte şi: SUA deschid o nouă linie a frontului în războiul comercial cu China

Potrivit anchetatorilor, cei trei implicaţi în acest caz au colaborat pentru a comite atacurile.

Circa 150 de persoane au stat la coadă în faţa tribunalului din München, înainte de pronunţarea verdictului, însă numai 50 de reprezentanţi ai publicului au fost admişi la Înaltul tribunal regional din Munchen.