DISTRIBUIȚI
cnn

Summitul fără precedent de marţi din Singapore dintre Donald Trump şi Kim Jong Un va reprezenta, potrivit preşedintelui american, o „ocazie unică” de a impulsiona cauza păcii, dar pe agenda celor doi figurează o serie de probleme spinoase, notează AFP şi Yonhap, potrivit agerpres.

Problema centrală este denuclearizarea, iar diplomaţii nu par să fi reuşit, în ajunul întâlnirii, să reducă decalajul dintre cele două părţi în legătură cu acest subiect. Washingtonul cere o „denuclearizare completă, verificabilă şi ireversibilă” a Coreei de Nord, sau după cum a spus Trump: (Nord-coreenii) „trebuie să se denuclearizeze. Dacă nu se denuclearizează, nu va fi acceptabil”.


În ce-l priveşte, Phenianul a insistat pe angajamentul său faţă de obiectivul „denuclearizării peninsulei coreene” – formulă care lasă loc interpretărilor şi nu se ştie ce concesii ar fi pregătită să ofere Coreea de Nord. Conform estimărilor Seulului, Nordul dispune de 50 de kilograme de plutoniu, adică, susţine presa, suficient pentru a produce zece bombe, şi în plus deţine o capacitate „considerabilă” de a produce arme cu uraniu.

Citeşte şi: Un avion de vânătoare american s-a prăbuşit în mare

În plus – indică Yonhap – referindu-se la „denuclearizarea Peninsulei coreene”, Phenianul are în vedere eliminarea sau slăbirea influenţei militare americane în Coreea şi mai ales a „umbrelei nucleare” americane pentru protejarea Sudului.

Au mai fost acorduri care s-au spulberat, iar specialiştii pun sub semnul întrebării voinţa liderului nord-coreean de a renunţa la arma sa favorită, forţa de descurajare nucleară.

Experţii notează că va dura ani buni desfiinţarea unui arsenal nuclear construit în secret decenii la rând şi că este un proces foarte greu de supravegheat. Potrivit specialistului american de renume Siegfried Hecker, o denuclearizare totală şi imediată ar fi „inimaginabilă” şi „ar corespunde unui scenariu de ‘predare’ a Coreei de Nord”.

Coreea de Nord şi cea de Sud se află încă, tehnic, în război, în condiţiile în care conflictul din 1950-1953 s-a încheiat cu un armistiţiu pe care liderul sud-coreean de atunci a refuzat să-l semneze, ulterior fiind decisă crearea Zonei demilitarizate DMZ, care a consacrat divizarea peninsulei.

La summitul intercoreean din aprilie, Kim Jong Un şi preşedintele sud-coreean Moon Jae In au convenit să încerce încheierea unui tratat de pace. Săptămâna trecută, Seulul a anunţat organizarea de discuţii tripartite cu Phenianul şi Washingtonul în vederea unei prime declaraţii cu privire la acest subiect. O astfel de declaraţie ar preceda un tratat în adevăratul sens al cuvântului, care ar urma să se refere la probleme complexe, necesitând negocieri laborioase care ar trebui să implice şi China, semnatară a armistiţiului şi susţinătoare a Nordului în timpul războiului.

„Se poate semna un acord şi asta urmărim”, a declarat Trump, adăugând că „pare un pic ciudat, dar probabil e cel mai uşor”.

Un alt subiect delicat – normalizarea relaţiilor diplomatice între foştii inamici, care s-ar concretiza prin invitarea la Casa Albă a numărului 1 nord-coreean, idee vehiculată de Trump. „Poate s-ar putea începe cu Casa Albă, ce ziceţi?”, a spus preşedintele american, întrebat dacă îl va invita pe Kim la Washington sau la proprietatea sa de la Mar-a-Lago, din Florida.

Pe de altă parte, Washingtonul a indicat că nu va permite ridicarea sancţiunilor ONU împotriva Phenianului decât în cazul denuclearizării complete a Coreei de Nord – încă un element de dezacord, în condiţiile în care Phenianul vrea o diminuare „etapizată” a sancţiunilor, pe măsura paşilor făcuţi spre denuclearizare.

Or, principala preocupare a lui Kim este supravieţuirea regimului, iar potrivit preşedintelui sud-coreean, liderul nord-coreean vrea să ştie dacă „poate avea încredere în SUA că vor pune capăt politicii lor ostile şi vor garanta securitatea regimului, odată ce Nordul se va denucleariza”.

Summitul din Singapore a fost pe punctul de a fi anulat după ce John Bolton, consilier pentru securitate naţională al lui Trump, a evocat „modelul libian” de dezarmare – dar liderul libian Muammar Gaddhafi a fost ucis într-o revoltă împotriva regimului său susţinută de Occident, la câţiva ani după ce renunţase la programul nuclear.

Administraţia Trump a promis că nu va cere schimbarea regimului, iar secretarul de stat Mike Pompeo a evocat chiar posibilitatea de a oferi Phenianului garanţii de securitate.

Citeşte şi: Preşedintele SUA se dezlănţuie împotriva aliaţilor din NATO

Scepticii se întreabă însă de ce ar avea Kim încredere în Trump, având în vedere tendinţa sa de a se retrage din acorduri, cum a fost şi cel nuclear internaţional cu Iranul.

Şi în fine, drepturile omului – despre care apărătorii lor susţin că sunt permanent încălcate în Coreea de Nord, unde până la 120.000 de deţinuţi sunt închişi în lagăre şi se pune întrebarea, potrivit unora, dacă Trump va evoca această problemă.

Japonia, aliat apropiat al Washingtonului, vrea ca preşedintele american să aducă în discuţie chestiunea cetăţenilor niponi răpiţi în anii 70 şi 80 pentru a forma spioni nord-coreeni care să vorbească şi să se poarte ca nişte japonezi.

Brad Adams, director pentru Asia al organizaţiei Human Rights Watch, este un subiect imperativ. „Întărirea dialogului dintre Coreea de Nord şi celelalte ţări este un lucru pozitiv, dar e prea devreme să ne entuziasmăm, să ne amintim că e vorba de liderul unui sistem care este probabil cel mai represiv din lume”, a punctat Adams.

În scenariul cel mai pesimist – ca fie Trump, fie Kim să plece de la discuţii sau să le declare un eşec -, tensiunile militare vor reveni acut, menţionează Yonhap.