DISTRIBUIȚI
dpa

Pe 8 decembrie 2021, Angela Merkel părăsea puterea, cu popularitatea la apogeu. Un an mai târziu, steaua fostului cancelar german, considerată prea îngăduitoare cu Rusia lui Putin, a pălit, comentează AFP, potrivit agerpres

„Politica voastră rusă, (conducta de gaz germano-rusă) Nord Stream 2, drumurile desfundate, politica climatică. Ce fel de Germanie ne-ai lăsat?”, critică Bild, cel mai citit cotidian din Germania.


Citește și : De la Moscova până în Ural:lanţul de buncăre ale preşedintelui rus, în centrul unei anchete a jurnaliştilor ruşi

Aproximativ trei germani din patru (71%) nu doresc ca Angela Merkel să revină la conducere.

Iar în jocul comparaţiei cu succesorul ei social-democrat, Olaf Scholz, ea nu se demarcă, 43% estimând că s-ar descurca mai bine, faţă de 41% pentru actualul cancelar, potrivit unui sondaj Civey.

Pentru fosta lideră de 68 de ani, există un înainte şi un după 24 februarie, data invaziei ruse în Ucraina.

Ofensiva trupelor lui Vladimir Putin a spulberat într-adevăr bilanţul fostei lidere conservatoare, niciodată păcălită de adevărata natură a regimului rus, dar convinsă că „schimbarea prin comerţ” este posibilă.

Angela Merkel nu este singura responsabilă pentru această politică, parţial angajată după şocurile petroliere din anii 1970 de către predecesorii săi.

Dar ea poartă responsabilitatea „aprobării şi susţinerii” gazoductelor Nord Stream, a explicat pentru AFP politologa Ursula Münch.

„Nu mai putem admite astăzi că Merkel şi guvernul din acea perioadă nu au înţeles că aceste gazoducte se fac în detrimentul” Kievului, a subliniat ea.

În Ucraina, fostul cancelar a devenit una din personificările complezenţei occidentale ani îndelungaţi faţă de Moscova.

Au apărut etichete pe sticle de bere unde Merkel este comparată cu Joachim von Ribbentrop, şeful diplomaţiei naziste semnatar al Pactul germano-sovietic în 1939.

În faţa criticilor, Angela Merkel a fost nevoită să iasă din tăcere pentru a se justifica în mai multe interviuri acordate în ultimele săptămâni unor jurnalişti de încredere.

Între două descrieri ale noii sale vieţi, ocupată cu vizionarea serialelor, în special The Crown, şi cu redactarea memoriilor sale, negociate la un preţ uriaş, Merkel a explicat în revista Spiegel că nu mai avea greutatea politică necesară în 2021, anul retragerii sale de mult anunţate, pentru a frâna pregătirile de război.

„Nu mai aveam puterea să mă impun”, de exemplu pentru a organiza o întâlnire anul trecut între preşedintele rus şi liderii UE, a mărturisit Angela Merkel.

Citește și : Directorul OMS avertizează că o nouă variantă îngrijorătoare a COVID ar putea apărea

În cursul ultimei sale întrevederi cu Putin, în august 2021, la Moscova, ea a avut o impresie „foarte clară” în discuţia în particular că este „terminată” în termeni de „politică, putere” în ochii liderului de la Kremlin. „Iar pentru Putin contează doar puterea”, a subliniat ea.

Angela Merkel mai este de părere că sancţiunile impuse Moscovei după 2014 i-au permis Kievului să se „pregătească” pentru o posibilă agresiune.

Dar mai mult decât compromisurile ei cu Moscova, absenţa regretelor exprimate de Merkel alimentează criticile.

Fostul său ministru de finanţe Wolfgang Schäuble a criticat astfel la mijlocul lui noiembrie refuzul Angelei Merkel de a-şi face mea culpa cu privire la „erorile” comise de Germania.

„Nu am vrut să vedem” adevărata natură a regimului rus, şi-a exprimat regretul acest rival istoric al fostei lidere care a spus că nu o plasează pe lista sa de „mari cancelari” ai Germaniei alături de Konrad Adenauer, Willy Brandt şi Helmut Kohl.

„Este adevărat că nu se mai vorbeşte despre fostul cancelar”, a confirmat Ursula Münch, dând vina parţial pe „rapiditatea media şi pe atenţia noastră limitată”.

Lunga eră Merkel s-a soldat cu „multă auto-mulţumire, puţină dezbatere (…), prea multe anunţuri politice şi prea puţină atenţie acordată implementării lor efective”, a ţinut să adauge acest profesor de ştiinţe politice la München.

În opinia sa, Angela Merkel va rămâne, totuşi, în istoria Germaniei, în pofida unei „întârzieri în reforme”, ca prima femeie şi fostă cetăţeană a RDG care a condus guvernul federal.