DISTRIBUIȚI
G4Media.ro

Francezul Robert Schuman, unul dintre părinţii fondatori ai construcţiei europene, animat de o profundă dar discretă credinţă catolică, ar putea face în curând un prim pas spre beatificare, marcat de sprijinul papei Francisc faţă de idealul său de pace, informează AFP, potrivit agerpres

Dosarul beatificării lui Robert Schuman a fost lansat în urmă cu peste 30 de ani de dioceza din Metz, unde a fost înmormântat fostul politician născut în Luxemburg în 1886 şi decedat în 1963.


Citește și : Raport OIAC: Damascul a folosit arme chimice într-un atac din 2018

Monseniorul Marcello Semeraro, prefect al Congregaţiei Pentru Cauza Sfinţilor, a declarat că papa Francisc ar trebui să recunoască prin decret, probabil în luna iunie, „virtuţile eroice” ale lui Robert Schuman, care va obţine astfel titulatura de „venerabil”.

Recunoaşterea virtuţilor eroice precedă o beatificare, care necesită realizarea unui miracol. Va trebui apoi să fie recunoscut un al doilea miracol, validat de către Vatican, pentru a se obţine statutul de „sfânt”.

Momentul de vârf al carierei politice a deputatului francez, care a fost de mai multe ori ministru, vizează o declaraţie făcută pe 9 mai 1950 – în prezent Ziua Europei -, când a anunţat proiectul francez de creare a Comunităţii Europene a cărbunelui şi oţelului (CECA), primul act al construcţiei europene.

„Nu mai este vorba despre cuvinte goale, ci despre un act, un act îndrăzneţ, un act constructiv”, a subliniat Robert Schuman, pe atunci ministrul de Externe al Franţei.

Acel act „îndrăzneţ” consta într-o propunere adresată Germaniei, la doar cinci ani după capitularea acesteia, ce viza punerea în comun a producţiilor de cărbune şi de oţel pentru a crea un spaţiu de pace în Europa. CECA a fost parafat printr-un tratat semnat în 1951 de Germania, Franţa, Italia, Belgia, Luxemburg şi Ţările de Jos.

Robert Schuman a fost ales după Primul Război Mondial deputat de Moselle şi a devenit în martie 1940 subsecretar de stat pentru Refugiaţi. Deportat în Germania în septembrie 1940, a reuşit să evadeze. A fost şi ministru de Finanţe, reprezentant al Franţei la ONU, ministru de Justiţie.

Părintele Bernard Ardura care coordonează de la Roma canonizările numeroaselor personalităţi ale catolicismului francez, inclusiv a lui Robert Schuman, nu cunoaşte altă personalitate politică din secolul al XX-lea a cărui cauză să fie în prezent examinată.

Marele cancelar al regelui englez Henric al VIII-lea, Thomas More (1478-1535), care s-a opus divorţului regelui şi a fost apoi decapitat, a fost proclamat sfânt în 1935.

„În slujba binelui comun”

Demersul poate să surprindă. „Schuman şi-a consacrat întreaga viaţă pentru binele comun, căutarea păcii, reconcilierii cu Germania, creării unei comunităţi a statelor europene”, a declarat părintele Ardura, care prezidează Comitetul pontifical pentru ştiinţe istorice.

„Activitatea lui Schuman a constat în încheierea acelui cerc infernal: război, umilirea învinsului, spirit de revanşă şi un nou război”, iniţiat atunci când Franţa a fost învinsă în 1870 de către prusaci, a adăugat el.

Citește și : Trump vrea ca un vaccin anti-covid să se numească TRUMPCINE şi-l desfiinţează pe Fauci: O NULITATE!

„Este o muncă a unui creştin, pe care putem să o propunem ca model”, a adăugat acelaşi părinte, chiar dacă Robert Schuman, care mergea la slujbele religioase în fiecare zi, „a rămas foarte pudic în ceea ce priveşte viaţa personală şi credinţa lui”.

Drumul rămâne totuşi unul complicat înainte de o eventuală beatificare. Va fi nevoie ca un miracol să se producă după ce un credincios se va fi rugat cerând ajutorul lui Schuman, de exemplu în faţa capelei din comuna Scy-Chazelles, unde fostul politician francez a fost înmormântat şi unde o slujbă în memoria lui are loc în fiecare lună.

Sprijin al idealului european

Decizia apropiată a Vaticanului va fi anunţată la doar câteva luni după oficializarea Brexitului, prima ieşire din Uniunea Europeană a unuia dintre statele sale membre.

Sfântul Scaun şi papii de după Pius al XII-lea au susţinut întotdeauna idealul european, criticând în acelaşi timp o anumită laicitate.

În timpul primei sale audienţe generale din piaţa Sfântul Petru din 2005, papa german Benedict al XVI-lea a evidenţiat rădăcinile creştine ale Europei, „la care nu putem renunţa”.

În anul precedent, în timpul mandatului papei Ioan Paul al II-lea, Vaticanul a „regretat” absenţa unei menţiuni explicite despre „rădăcinile creştine” istorice ale UE în noua Constituţie Europeană.

Papa Francisc, născut în Argentina şi devenit primul papă latino-american din istorie, fiu al unor imigranţi italieni, preferă să sublinieze că „identitatea europeană este, şi a fost dintotdeauna, o identitate dinamică şi multiculturală”, care îi primeşte pe migranţi.

„Proiectele părinţilor fondatori, heralzi ai păcii şi profeţi ai viitorului, nu sunt depăşite: ele inspiră, astăzi mai mult ca niciodată, construirea de punţi şi doborârea zidurilor”, a declarat papa Francisc, care are adeseori cuvinte usturătoare despre evoluţia Europei, pe care o consideră „o bunică sterilă”.