DISTRIBUIȚI
Adevarul

Premiile Nobel 2018 pentru Medicină sau Fiziologie, Fizică, Chimie, Pace şi Economie vor fi acordate, începând de luni, la Stockholm, acesta fiind primul an din ultimele şapte decenii şi jumătate în care distincţia pentru Literatură nu va fi atribuită, ca urmare a scandalului sexual care a izbucnit în cadrul departamentului Academiei care acordă premiul, potrivit news.ro .

Potrivit calendarului acestui sezon, luni, 1 octombrie, va fi anunţat laureatul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie, marţi, 2 octombrie, cel pentru Fizică, miercuri, 3 octombrie, pentru Chimie, vineri, 5 octombrie, pentru Pace, iar luni, 8 octombrie, pentru Economie.


Citește și : Slovacia: O femeie, a patra persoană acuzată de asasinarea jurnalistului Jan Kuciak

În ceea ce priveşte Medicina, între 1901 şi 2017 au fost acordate 108 distincţii Nobel. Până în prezent, 12 femei au primit Nobelul, iar cel mai tânăr laureat – Frederick G. Banting -, premiat pentru descoperirea insulinei, avea 32 de ani la momentul decernării premiului, în 1923.

Cel mai vârstnic laureat al Nobelului pentru Medicină, Peyton Rous, avea vârsta de 87 de ani, în 1966, când a primit distincţia pentru descoperirea oncovirusurilor.

În 2017, cercetătorii Jeffrey C. Hall, Michael Rosbash şi Michael W. Young au câştigat premiul Nobel pentru Medicină pentru „descoperirile privind mecanismele moleculare în controlul ritmului circadian”.

Intenţia Academiei este ca laureatul premiului Nobel pentru Literatură pe 2018 să fie anunţat odată cu cel din 2019. Regulamentul permite ca Academia să amâne un an acordarea unei distincţii.

Începând cu anul 1901, premiul pentru Literatură nu a fost acordat în 1914, 1918, 1935, 1940 şi în perioada 1941-1943, motivaţia fiind aceea că propunerile nu întruneau criteriile stipulate în testamentul lui Nobel.

Nobel în cifre

– 1901, anul în care au fost înfiinţate premiile, după voinţa inventatorului şi filantropului Alfred Nobel.

– 5 premii au fost create de Nobel prin testament: Medicină, Chimie, Fizică, Literatură şi Pace. Cel de-al şaselea, acordat „în memoria lui Alfred Nobel” pentru ştiinţe economice, cunoscut ca Premiul Nobel pentru Economie, a fost instituit de Banca Suediei, în 1968.

– 9 milioane de coroane suedeze (aproximativ 940.000 de euro) este suma care revine laureaţilor fiecărei categorii. Scriitorii sunt cei care, de cele mai multe ori, sunt laureaţi unici.

– Nobelul a fost acordat de 579 de ori pentru 911 câştigători – persoane sau organizaţii – între anii 1901 şi 2016. O treime dintre laureaţi s-au născut în Statele Unite. Laureaţii născuţi în Suedia (29), Norvegia (12) şi Danemarca (11) au adunat împreună mai multe premii decât cei născuţi în Japonia (24), China (11) sau India (7).

– 6 laureaţi au refuzat premiul. Doi au făcut-o voluntar, francezul Jean-Paul Sartre (Literatură, 1964) şi vietnamezul Lê Duc Tho (Pace, 1973), iar patru au fost obligaţi de dictaturile din ţările de origine – Germania nazistă sau Uniunea Sovietică.

– în 49 de cazuri juriile nu au atribuit premiul. Cel mai adesea s-a întâmplat în cazul Nobelului pentru Pace, de 19 ori, cel mai recent, în 1972.

– 50 de ani este timpul în care se menţin secrete deliberările juriului.

– 17 ani este vârsta celui mai tânăr laureat: pakistaneza Malala Yousafzai (Pace, 2014). Cel mai vârstnic, americanul Leonid Hurwicz (Economie, 2007), care avea 90 de ani.

– 67 de ani este vârsta medie a laureaţilor la categoria Economie, şi cea mai mare. Cei mai tineri sunt laureaţii pentru Fizică, cu 55 de ani vârstă medie.

– 28 de laureaţi de limbă engleză au câştigat Nobelul pentru Literatură, cu mult mai mult decât de cei de limbă franceză (14), germană (13) şi spaniolă (11).

– 48 de femei au fost laureate cu Nobel – între ele, Marie Curie, de două ori (Fizică, 1903, şi Chimie, 1911). Cel de Economie, care a revenit o singură dată unei femei, şi cel pentru Fizică, cu două laureate, sunt cele mai „închise” femeilor.

Istoria Premiilor

Nobel a fost interesat de problemele societăţii, de literatură, el a scris poezie şi teatru, iar premiul pe care l-a instituit a devenit o extensie şi o împlinire a intereselor sale de-o viaţă.

Pe 27 noiembrie 1895, Alfred Nobel semnează al treilea şi ultimul său testament la clubul suedez-norvegian din Paris. Când a fost deschis şi citit după moartea sa, testamentul a creat o mare controversă atât în Suedia, cât şi în toată lumea, mai ales că Nobel lăsase mult din averea sa unui premiu. Familia s-a opus atunci.

Conform actului, aproximativ 31,5 milioane de coroane suedeze, în zilele noastre înseamnă 1,702 milioane de coroane suedeze, adică 265 de milioane de dolari, au alcătuit un capital ale cărui dividende anuale trebuie distribuite „celor care, pe parcursul anului precedent, au făcut omenirii cele mai mari servicii”, scrie nobelprize.org.

Conform testamentului, premiul va fi împărţit în cinci părţi egale: „Prima parte va fi distribuită autorului descoperirii sau invenţiei celei mai importante în domeniul fizicii; a doua, autorului sau descoperirii celei mai importante în chimie; a treia, autorului descoperirii celei mai importante în domeniul fiziologiei sau medicinei; a patra parte, autorului celei mai remarcabile opere literare cu o tendinţă idealistă; a cincea, personalităţii care a acţionat cel mai bine pentru apropierea popoarelor, abolirea sau reducerea armelor permanente, iniţierea şi multiplicarea congreselor pentru pace”.

Citește și : Macedonia: Premierul Zaev ameninţă cu alegeri anticipate

Savantul suedez a specificat în testament cine urma să acorde premiile.

Din 1901, acordarea premiilor Nobel se bazează pe un sistem de nominalizări, coordonat de patru instituţii. Astfel, Academia Suedeză acordă premiul pentru Literatură, Institutul Karolinska pe cel pentru Medicină, Academia Regală suedeză pentru Ştiinţe se ocupă de premiile pentru Fizică şi Chimie, iar un comitet special desemnat de Parlamentul norvegian oferă premiul pentru Pace.

În testamentul său, Alfred Nobel a menţionat că o parte din averea sa să fie oferită „persoanei care a făcut cea mai importantă descoperire în domeniul psihologiei sau medicinei”, potrivit nobelprize.org.

Primele premii Nobel au fost acordate prima dată la 10 decembrie 1901, după moartea creatorului lor. Ele constau într-o medalie, o diplomă şi o sumă, care la început a fost în valoare de câteva zeci de mii de dolari, iar apoi a crescut la zece milioane de coroane suedeze (SEK). În iunie 2012, Fundaţia Nobel a decis să reducă suma de bani la 8 milioane coroane suedeze, adică 800.000 de euro, pentru fiecare domeniu.

Medaliile pentru Fizică, Chimie, Psihologie sau Medicină şi Literatură au fost modelate de sculptorul şi gravorul suedez Erik Lindberg, iar medalia pentru Pace de sculptorul norvegian Gustav Vigeland. Medalia care se acordă laureatului pentru Economie în memoria lui Alfred Nobel a fost creată de Gunvor Svensson-Lundqvist.

Cine a fost Alfred Nobel

Alfred Nobel s-a născut la Stockholm, în 21 octombrie 1833. Tatăl său, Immanuel Nobel, a fost inginer şi inventator care a construit poduri şi clădiri în capitala Suediei. În legătură cu activitatea sa, Immanuel Nobel a experimentat diferite tehnici de a dinamita roci.

Mama lui Alfred, Andriette Ahlsell, provenea dintr-o familie înstărită. Din cauza unor probleme cauzate de pierderea unor barje pentru construirea de material, Immanuel Nobel a fost forţat să intre în faliment în acelaşi an în care se năştea Alfred Nobel. În 1837, Immanuel Nobel a părăsit Stockholm împreună cu familia, pentru a începe o nouă viaţă în Finlanda şi Rusia. Pentru a-şi întreţine familia, Andriette Nobel a deschis o băcănie, care aducea un venit modest. Între timp, Immanuel Nobel a înregistrat succes cu noua sa întreprindere în Sainkt Petersburg. A deschis un atelier mecanic care producea echipament pentru armata rusească şi l-a convins pe Ţar şi pe generalii săi că şantierele navale ar putea fi folosite pentru a bloca atacul navalor militare.

Având succes în afacerile sale industriale, Immanuel Nobel a fost capabil ca în 1842 să-şi ducă familia la Sankt Petersburg. Aici, fiul său a urmat prima clasă cu profesori particulari. El a studiat ştiinţele naturale, literatura. Până la vârsta de 17 ani, Alfred Nobel a vorbit fluent suedeza, rusa, franceza, engleza şi germana. Interesele sale erau în domeniul literaturii engleze şi al poeziei, precum şi în chimie şi fizică. Tatăl său, care şi-a dorit ca fiul să-i urmeze cariera de inginer, a dezaprobat interesul lui Alfred pentru poezie şi l-a catalogat drept introvertit. În loc să-i lărgească orizontul, l-a trimis pe Alfred în străinătate, pentru a studia inginerie chimică. Timp de doi ani, Alfred Nobel a vizitat Suedia, Germania, Franţa şi Statele Unite. La Paris, oraşul pe care a ajuns să-l iubească cel mai mult, a lucrat în laboratorul privat al profesorului T.J. Pelouze, un faimos chimist.

Acolo, l-a întâlnit pe tânărul chimist italian Ascanio Sobrero care, cu trei ani înainte, inventase nitroglicerina, un foarte puternic exploziv lichid. Nitroglicerina era produsă prin amestecul de glicerină cu acid sulfuric şi acid nitric. Era considerată prea periculoasă pentru a fi folosită în mod curent. În 1852, Alfred Nobel se va întoarce şi va lucra alături de afacerea familiei care înflorea datorită livrărilor către armata rusească. Împreună cu tatăl său, a încercat să dezvolte nitroglicerina ca explizibil comercial.

Mai multe explozii, inclusiv cea din 1864 în care a murit fratele său Emil şi alte persoane, au convins autorităţile că producerea nitroglicerinei era extrem de periculoasă, interzicând experimentele. Ca să transforme nitroglicerina în ceva mai puţin periculos, a amestecat-o cu kieselgur, un tip de rocă, şi a obţinut o pastă, care putea fi modelată astfel încât să fie introdusă într-o tijă.

În 1867, Alfred Nobel şi-a patentat materialul sub numele de dinamită. Ca să poată folosi praful, a inventat şi un detonator.

Din 1873, Alfred Nobel se va stabili la Paris, iar în 1881, a instalat la Servan un laborator, unde a continuat cercetările în vederea îmbunătăţirii formulei dinamitei, laborator pe care l-a transferat, în 1890, la San Remo.

El a brevetat 355 de invenţii, a făcut fotografii aeriene, a dezvoltat metode de obţinere a mătăsii sintetice, a cauciucului sintetic şi a pielii sintetice. Pasionat şi de literatură şi poezie, el a scris poezie, o tragedie şi câteva romane.

Savantul suedez spunea despre el că este „un umanist care iubeşte umanitatea” şi era convins că „prosperitatea lumii ar putea combate toate relele”.

Alfred Nobel a fost conştient de pericolele reprezentate de folosirea defectuoasă a invenţiilor sale şi a calificat războiul „cea mai mare dintre toate crimele”.

Nu s-a căsătorit niciodată. Munca intensivă şi călătoriile nu i-au lăsat timp lui Alfred Nobel pentru o viaţă de familie.

La vârsta de 43 de ani, se simţea deja bătrân. La acea vreme, a dat un anunţ la ziar: „Domn înstărit, cu educaţie înaltă, caut doamnă matură, cunoscătoare de limbi străine, pentru activitate de secretariat şi menaj”. Cea mai calificată persoană s-a dovedit a fi o austriacă, contesa Bertha Kinsky. După ce a lucrat o foarte scurtă perioadă la Nobel, ea s-a întors în Austria pentru a se căsători cu contele Arthur von Suttner. În ciuda acestui lucru, Alfred Nobel şi Bertha von Suttner au rămas prieteni şi au continuat să-şi scrie decenii.

De-a lungul anilor, Bertha von Suttner a devenit o luptătoare împotriva armelor şi războiului. Ea scris o carte celebră, „Lay Down Your Arms/ Jos armele”, devenind o figură proeminentă a mişcării pentru pace. Fără îndoială că aceasta l-a determinat pe Alfred Nobel atunci când a redactat testamentul final. El a inclus un Premiu pentru persoanele sau organizaţiile care promovează pacea.

Alfred Nobel a încetat din viaţă la San Remo, Italia, la 10 decembrie 1896.

La nouă ani după moartea lui Alfred Nobel, Parlamentul norvegian a decis să acorde, în 1905, Premiul Nobel pentru Pace Berthei von Suttner, potrivit nobelprize.org.

Prin testamentul de o pagină, redactat la Paris, în 1895, Alfred Nobel cerea ca toate fabricile sale să fie vândute şi banii încasaţi să fie plasaţi într-un depozit bancar destinat acordării de premii anuale acelora care, în anul precedent, au adus cele mai mari servicii omenirii.

Executorii testamentari au fost doi tineri ingineri, Ragnar Sohlman şi Rudolf Lilljequist. Ei au înfiinţat Fundaţia Nobel. Testamentul a fost contestat şi pus la îndoială de autorităţile din mai multe ţări.