DISTRIBUIȚI
German Chancellor Angela Merkel greets French President Emmanuel Macron at the beginning of the G20 meeting in Hamburg, northern Germany, on July 7. Leaders of the world's top economies will gather from July 7 to 8, 2017 in Germany for likely the stormiest G20 summit in years, with disagreements ranging from wars to climate change and global trade. / AFP PHOTO / AFP PHOTO AND POOL / John MACDOUGALL (Photo credit should read JOHN MACDOUGALL/AFP/Getty Images)

Reforma UE post-Brexit şi tensiunile politice în jurul problemei migranţilor fac parte dintre problemele pe care cancelarul german Angela Merkel – a cărei poziţie este fragilizată din punct de vedere politic – urmează să le discute cu preşedintele francez Emmanuel Macron marţi, la Berlin, într-o încercare de a afişa o poziţie comună cu zece zile înaintea unui summit al UE, informează AFP, potrivit agerpres.

O conferinţă de presă comună a cancelarului german şi a preşedintelui francez este programată pentru 14:00 GMT.


Citeşte şi: Un agent CIA, principala sursă de informaţii clasificate pentru Wikileaks

Reforma zonei euro, căreia urmează să-i fie dedicată o reuniune în cadrul Consiliului franco-german, care grupează mai mulţi miniştri din cele două ţări, riscă totuşi să treacă pe plan secund într-un moment în care primirea migranţilor afectează din nou coeziunea europeană şi pune la grea încercare coaliţia guvernamentală a cancelarului german.

Reuniunea urmează să aibă loc în castelul din Meseberg, o reşedinţă oficială a guvernului situată la nord de Berlin.

Italia, aflată în prima linie de mai mulţi ani a afluxului solicitanţilor de azil, a declanşat o nouă criză în UE după decizia ministrului său de interne Matteo Salvini (de extrema dreaptă) de a refuza primirea unei nave transportând migranţi sosiţi din Africa.

După o odisee de o săptămână în Mediterană, cei 630 de migranţi de pe nava Aquarius au sosit în cele din urmă duminică în Spania.

Angela Merkel şi Emmanuel Macron sunt de acord asupra unui punct: gestionarea migranţilor trebuie să fie europeană, în timp ce unele ţări membre ca Polonia şi Ungaria refuză să-şi deschidă frontierele şi că presiunea „fiecare pentru sine” nu încetează să crească.

Cancelarul, care conduce Germania de aproape 13 ani, are nevoie disperată de un progres, cel mai târziu la summitul preconizat pentru 28 şi 29 iunie la Bruxelles.

Luni, ministrul său de interne Horst Seehofer, care reprezintă aripa dreaptă a coaliţiei sale guvernamentale, i-a dat un termen de două săptămâni – până la acest summit – pentru a reduce fluxul de migranţi la nivel european, în caz contrar urmând să ordone la începutul lunii iulie „respingerea imediată” a solicitanţilor de azil, care sosesc la frontierele germane, venind dintr-o altă ţară europeană.

Această decizie a lui ar fi indiferent de consecinţe, inclusiv propria sa destituire, ceea ce ar conduce la destrămarea coaliţiei guvernamentale în prima economie europeană.

Nimeni nu se aşteaptă la un acord între ţările UE la sfârşitul lunii iunie cu privire la o reformă a reglementării de la Dublin, care stipulează ca solicitanţii de azil să fie retrimişi în ţara de unde vin.

Citeşte şi: Kim Jong Un chemat la noi ordine de Beijing

Dar Parisul şi Berlinul ar putea să se pună de acord asupra unei consolidări masive a Frontex, poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european, asupra creării unor centre de triere în Africa şi asupra armonizării dreptului de azil.

Cancelarul spune de asemenea că vrea să încheie acorduri bilaterale de retrimitere a migranţilor cu ţările de sosire a acestora, precum Italia şi Grecia.

Reforma zonei euro şi crearea unui buget autonom, care i-ar da o capacitate de investire, marea ambiţie a preşedintelui francez, urmează de asemenea să constituie obiectul unui compromis marţi cu Berlinul.

Parisul a declarat luni că speră să se ajungă la un acord „care trebuie să fie substanţial” în acest domeniu.

Rezultatul se anunţă totuşi modest faţă de aşteptările franceze. Angela Merkel a avertizat deja că ea ar accepta un buget de doar câteva zeci de miliarde de euro, în timp ce Franţa pledează pentru mai multe sute de miliarde.