DISTRIBUIȚI
Reuters

Planul pentru Orientul Mijlociu, prezentat marţi de preşedintele american, Donald Trump, pune mai multă presiune asupra tot mai complicatei unităţi a ţărilor arabe în ce priveşte sprijinul lor pentru palestinieni, o problemă în care există tot mai multe diferenţe de formă şi de fond, scrie agenţia EFE într-un comentariu, preluat de agerpres.

Respingerea frontală din partea ţărilor arabe, care timp de decenii a însoţit orice propunere lansată fără respectarea rezoluţiilor ONU privind conflictul palestiniano-israelian, este tot mai puţin categorică.


Citeşte şi: Turcia dă vina pe Franţa pentru situaţia din Libia

Chiar marţi, la ceremonia de la Casa Albă la care Trump a prezentat planul alături de premierul israelian în exerciţiu, Benjamin Netanyahu, trei ţări, Emiratele Arabe Unite, Bahrein şi Oman, şi-au trimis ambasadorii la Washington.

Din Egipt până în Iordania

În ultimele ore, practic toate ţările din regiune au reacţionat la anunţarea planului Casei Albe, care nu are în vedere solicitările de revenire la frontierele din 1967 şi care sprijină poziţia israeliană atunci când proiectează un stat palestinian foarte sui-generis.

Poate cel mai binevoitor cu planul Washingtonului a fost Egiptul, care i-a chemat pe israelieni şi palestinieni „să realizeze o analiză atentă şi de fond a viziunii Statelor Unite pentru a obţine pacea şi a deschide canale de dialog, sub auspiciul SUA”.

Arabia Saudită „apreciază eforturile” guvernului Trump şi a chemat la „negocieri directe de pace între cele două părţi, palestiniană şi israeliană, sub auspiciul SUA”, o poziţie susţinută de Emiratele Arabe Unite prin ambasadorul său la Washington.

Liga Arabă a fost mai dură spunând miercuri că este „deschisă la orice efort serios” pentru a se ajunge la pace, însă a afirmat că planul implică „o mare pierdere a drepturilor legitime ale palestinienilor pe teritoriul lor”.

Iordania a fost ţara cea mai fermă în susţinerea unei „păci complete, reale şi juste pe baza soluţiei ‘celor două state’ care să pună capăt ocupaţiei israeliene ce a început în 1967”.

Citeşte şi: Numărul deceselor creşte de la oră la oră. 1700 de noi cazuri de contaminare în China

„Fără îndoială au fost discuţii înainte de anunţarea planului pentru a asigura cunoaşterea sau sprijinul majorităţii aliaţilor Statelor Unite din regiune”, a indicat pentru EFE Timothy Kaldas, de la Institutul Tahrir pentru Orientul Mijlociu.

„Evident, cu Iordania, având în vedere că majoritatea populaţiei sale este de origine palestiniană, era mai dificil şi în final (Statele Unite) nu au putut obţine sprijinul său”, a adăugat acesta.

Libanul, o altă ţară cu o mare populaţie de refugiaţi palestinieni, nu a caracterizat oficial propunerea lui Trump.

Preşedintele libanez, Michel Aoun, l-a sunat miercuri pe omologul palestinian, Mahmoud Abbas, pentru a reafirma „solidaritatea” şi „unitatea arabă” în faţa planului de pace prezentat marţi de Trump, iar premierul Hassan Diab a scris pe Twitter o singură propoziţie: „Ierusalimul va continua să fie busola noastră, iar Palestina, cauza noastră”.

Gruparea şiită libaneză Hezbollah, care face parte din guvernul de coaliţie al lui Diab, a calificat marţi propunerea americană drept „acordul ruşinii” şi i-a catalogat ca „trădători” pe statele arabe ce au susţinut-o.

De la Damasc, executivul sirian şi-a exprimat de asemenea „ferma condamnare şi respingerea totală” a aşa-numitului „Acord al secolului”.

Epuizarea temei palestiniene

Importanţa problemei palestiniene şi sprijinul pentru această cauză se găsesc poate la nivelul cel mai scăzut de la naşterea conflictului palestiniano-israelian, notează EFE.

„Pare foarte clar că există o distanţare foarte mare faţă de problema palestiniană”, a indicat pentru agenţia spaniolă Haizam Amirah-Fernández, de la Institutul Regal Elcano.

Pentru analist, cauzele sunt variate: „oboseala” creată de persistenţa temei atât de mult timp, o nouă generaţie de lideri în unele state arabe cu alte priorităţi şi, a treia cauză, conflictele şi şocurile prin care a trecut regiunea după 2011 şi revoltele arabe.

„Mai există un factor: pe de o parte fragmentarea şi confruntarea dintre grupările palestiniene şi rigiditatea conducerii care discută cu exteriorul”, a afirmat analistul.

O unitate care se estompează

Liga Arabă a convocat pentru sâmbătă o reuniune extraordinară pentru a da un răspuns planului prezentat de Trump, dar la acest moment toată lumea presupune că sprijinul pentru palestinieni nu va merge mai departe de unul retoric, iar unanimitatea este doar de faţadă.

„Unitatea ca atare nu a existat în mod real pentru un obiectiv comun (…), a fost retorică, de mai multe decenii unitatea a fost rezultatul interesului de a utiliza cauza palestiniană pentru a căuta legitimitate şi a garanta supravieţuirea regimurilor” arabe, a spus Amirah-Fernández.

Pentru Timothy Kaldas, realitatea a impus alte teme pe lângă cea palestiniană într-o regiune care trăieşte preocupată de chestiuni precum tensiunea dintre Arabia Saudită şi Iran sau disputa dintre islamişti şi antiislamişti.

Problema Palestinei deja „nu mai primeşte atenţia acordată odată”.

„Pentru a fi corecţi, nici în trecut angajamentul material al statelor arabe faţă de Palestina şi retorica sa nu au fost adesea foarte diferite”, a adăugat el.