DISTRIBUIȚI
Twitter

Ultima banchiză intactă din regiunea canadiană a Cercului polar de nord s-a prăbuşit în ocean, pierzând mai mult de 40% din suprafaţa sa în doar două zile, la sfârşitul lunii iulie, conform unui anunţ făcut de cercetători joi, transmite Reuters, potrivit agerpres.

Banchiza Milne se află la ţărmul insulei Ellesmere, în teritoriul canadian arctic Nunavut.


Citeşte şi: PROTEST înăbuşit din faşă în Australia! Doi bărbaţi care pregăteau o manifestaţie împotriva măsurilor de izolare au fost arestaţi

„Temperaturi ale aerului peste nivelul considerat normal, vânturile de coastă şi temperatura apei în jurul banchizei constituie tot atâţia factori care au contribuit la ruperea banchizei”, a anunţat pe Twitter, duminică, Canadian Ice Service.

„Sunt oraşe întregi care au dimensiuni asemănătoare. Acestea sunt nişte bucăţi de gheaţă foarte mari”, a declarat Luke Copland, un glaciolog de la Universitatea din Ottawa, care face parte din echipa de cercetători care studiază banchiza Milne.

Suprafaţa acestei banchize s-a micşorat cu aproximativ 80 de kilometri pătraţi. Prin comparaţie, insula Manhattan din New York acoperă aproximativ 60 de kilometri pătraţi.

„Aceasta era cea mai mare banchiză rămasă relativ intactă, iar acum practic s-a dezintegrat”, a declarat Copland.

În ultimii 30 de ani s-a înregistrat o încălzire a Arcticii cu o rată de două ori mai mare decât cea globală, din cauza unui proces cunoscut drept „amplificare arctică”. Însă în acest an, temperaturile din regiunea polară au fost mai ridicate decât de obicei. Suprafaţa acoperită de gheaţă din Arctica a înregistrat cea mai mică întindere pentru luna iulie din ultimii 40 de ani. În plus, temperaturi record şi incendii de vegetaţie au afectat vaste regiuni din Siberia.

În cursul acestui an, vara în regiunile arctice canadiene a fost cu 5 grade Celsius mai ridicată decât media din ultimii 30 de ani, conform lui Copland.

Acest lucru ameninţă banchizele de dimensiuni mai mici, care se pot topi rapid pentru că nu au masa gheţarilor mai mari care se pot păstra mai bine. Pe măsură ce gheţarii dispar, în locul lor rămân expuse straturile de roci de la bază, care apoi se încălzesc de la Soare şi accelerează procesul de topire per ansamblu.

Banchizele „cele mai mici se pierd într-un ritm dramatic”, a mai susţinut el, invocând cercetări realizate pe baza imaginilor obţinute din satelit. „Dacă urmăreşti aceste date te simţi ca şi când ai fi pe o insulă ce se scufundă. Iar aici este vorba de suprafeţe mari. Nu este ca un mic petic de gheaţă care se formează într-o grădină”.

Prăbuşirea banchizei de pe insula Ellesmere reprezintă şi pierderea ultimului lac epiglaciar din emisfera nordică, o formă geografică inedită în care un corp de apă dulce este izolat de banchiza de gheaţă şi pluteşte pe apa oceanului.

O tabără ştiinţifică, în care se aflau instrumente pentru măsurarea fluxului de apă de sub banchiză, a fost pierdută după prăbuşirea banchizei. „Am avut noroc că nu ne-am aflat la tabără atunci când s-a prăbuşit banchiza”, a consemnat la 2 august într-o postare pe blogul personal Derek Mueller, de la Universitatea Carleton.

Insula Ellesmere şi-a mai pierdut în această vară cele două banchize din Golful St. Patrick. „Le-am văzut cum se duc, ca pe un suferind de cancer în fază terminală. A fost doar o chestiune de timp”, susţine Mark Serreze, director al Centrului Naţional de Date cu privire la Gheaţă şi Zăpadă (National Snow and Ice Data Center – NSIDC) din Boulder, Colorado.

Citeşte şi: NAŢIONALISMUL în materie de vaccin se bate cap în cap cu lupta împotriva coronavirusului (OMS)

Serreze şi alţi cercetători din cadrul NSIDC au publicat un studiu în 2017 în care preconizau dispariţia acestor banchize, despre care se crede că s-au format în urmă cu câteva secole, în interval de 5 ani.

Prăbuşirea bachizei a fost confirmată luna trecută de sateliţi ai NASA.

Între timp, alte două banchize de pe insula Ellesmere – denumite Murray şi Simmons – se micşorează şi probabil că nu vor mai exista în următorii 10 ani, a mai susţinut Serreze.