DISTRIBUIȚI
Service members of pro-Russian troops are seen atop of a tank during Ukraine-Russia conflict on the outskirts of the besieged southern port city of Mariupol, Ukraine March 20, 2022. REUTERS/Alexander Ermochenko

Pe frontul din estul Ucrainei, o echipă de medici se grăbeşte spre un soldat însângerat; pe câmpul de alături, un fragment dintr-o bombă cu submuniţii a rămas înfipt în pământ, ca un simbol al acestei bătălii din Donbas unde armata ucraineană încearcă să oprească cum poate asalturile ruseşti, scrie agenţia France Presse într-un reportaj publicat miercuri, potrivit agerpres

Unul dintre medici încearcă să-l liniştească pe cel rănit, asigurându-l că garoul pe care i-l strânge deasupra genunchiului nu înseamnă că-şi va pierde piciorul.


Citește și :Rezultate amestecate pentru favoriţii lui Donald Trump în alegeri primare locale din SUA

Alături, un altul înjură în timp ce priveşte fumul care se ridică deasupra Donbasului, în acea zonă unde înaintarea trupelor ruse, lentă, dar metodică, pare de neoprit.

Mai mulţi soldaţi formează un cerc de protecţie în jurul personalului de prim-ajutor, notând coordonatele următoarei evacuări medicale de pe front.

”Vin în valuri”, spune Mikola, un soldat ucrainean, referindu-se la încercările repetate ale trupelor ruse de a înainta în direcţia sud, dincolo de râul Doneţ, în apropierea satului Bilogorivka. ”Au încercat în weekend şi i-am respins. Acum încearcă din nou. E un du-te-vino. Ne lovesc, apoi îi lovim şi noi”, povesteşte soldatul.

Nici Rusia şi nici Ucraina nu au semnat convenţia din anul 2008 ce interzice folosirea bombelor şi rachetele cu submuniţii, care se deschid în zbor în apropierea ţintei şi eliberează mii de bombe cu explozivi ce se detonează asupra unor zone extinse.

La Bilogorivka, carcasa unei rachete poate fi văzută aproape de ultimul baraj al forţelor ucrainene în direcţia satului. Dacă armata rusă îl cucereşte, aceasta va putea lansa asaltul asupra oraşului Kramatorsk, capitala administrativă din estul Ucrainei.

În ceea ce pare a fi un efort tot mai disperat pentru a menţine linia frontului din est, armata ucraineană a trimis acolo numeroase întăriri. La câţiva kilometri est de Bilogorivka, oraşele Lisiceansk şi Severodoneţk, asediate de trupele ruse, pot să cadă în orice moment.

Este practic imposibil de verificat ce se întâmplă în interiorul Bilogorivka, satul şi şoselele din vecinătatea sa fiind bombardate constant. Însă chipurile soldaţilor ucraineni se întunecă la simpla evocare a numelui acestei localităţi.

Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a afirmat în weekend că 60 de persoane au murit după bombardarea unei şcoli la Bilogorivka. Întrebaţi de France Presse, soldaţii ucraineni care s-au repliat din această localitate nu au putut confirma acest lucru, acea şcoală fiind în partea de nord a Bilogorivka ce se află sub control rusesc. ”Ne pregătim să ne întoarcem acolo”, spune un combatant ucrainean, cu pseudonimul de război ”Leto” (Vară), lângă o camionetă militară ciuruită de gloanţe.

”Ce am putea face? Un ordin este un ordin. Dar nu avem foc de acoperire. Nu avem tunuri de tip mortier. Nu ştiu cum va lupta unitatea noastră”, explică soldatul.

Un moral bun şi sprijinul masiv pentru armată au permis Ucrainei la începutul invaziei ruse să apere Kievul în februarie-martie, apoi să blocheze înaintarea rusească în Donbas.

Dar astfel de succese sunt acum tot mai greu de repetat, pe măsură ce numărul morţilor creşte în rândul trupelor ucrainene şi superioritatea militară a Rusiei îi permite acesteia să obţină progrese durabile.

Este greu de estimat numărul soldaţilor pe care cele două tabere i-au pierdut în acest război declanşat pe 24 februarie. Dar medicii care-l îngrijeau pe soldatul rănit la Bilogorivka cred că bilanţul victimelor în rândul soldaţilor este mult mai mare decât cel suferit de Ucraina în conflictul din 2014 împotriva separatiştilor proruşi susţinuţi de Moscova.

Citește și :  Războiul va şterge 1.500 de miliarde de dolari din economia mondială în 2022

”Pe ansamblu, dacă vedeţi statisticile, este un pic înfricoşător”, spune un medic voluntar, Iuri Kojumiaka, după ce a ajutat soldatul ucrainean rănit să ajungă la o ambulanţă care-l aştepta la o distanţă relativ sigură de tirurile de obuze. ”Trebuie să fii pregătit pentru aşa ceva. Dar este o ruşine”, adaugă acest profesor de artă în vârstă de 37 de ani devenit medic.

Un alt ambulanţier, Andrii Kuhnar, în vârstă de 38 de ani şi de profesie dentist, este la fel de descumpănit: ”Mulţi mor. Nu putem face nimic pentru a-i ajuta pe aceşti băieţi, aşa că mor. Dar este război. Ştim asta”.