DISTRIBUIȚI
UNHCR

În ţările cu venituri mici şi medii, milioane de copii nu ştiu să citească şi nici să rezolve operaţii de matematică elementară chiar dacă au petrecut mai mulţi ani la şcoală, relevă un raport publicat marţi de Banca Mondială şi citat de AFP. 

„Această criză a învăţării în şcoli accentuează disparităţile sociale în loc să le reducă”. „Tinerii elevi care sunt deja defavorizaţi de sărăcie, conflicte, gen sau un eventual handicap intră în viaţa adultă fără să fi dobândit abilităţi de bază”, a constatat această instituţie.


Atunci când elevi de clasa a treia din Kenya, Tanzania şi Uganda au fost rugaţi să citească în limba engleză sau în swahili o frază simplă, cum ar fi „numele câinelui este Fido”, trei sferturi dintre ei nu au înţeles ce înseamnă.

”În mediul rural indian, aproape trei sferturi din elevii de clasa a treia nu au reuşit să efectueze o operaţie de scădere cu două cifre, cum ar fi 46-17”, potrivit unui alt exemplu. „În clasa a V-a, jumătate dintre ei erau în continuare incapabili să o rezolve”.

Banca Mondială mai notează că, în ciuda unei îmbunătăţiri a competenţelor brazilienilor în vârstă de 15 ani, în ritmul actual, ei nu vor atinge nivelul mediu în matematică din ţările bogate înainte de 75 de ani şi vor avea nevoie de 263 de ani pentru a ajunge la nivelul mediu de citire.

„Această criză de învăţare (în şcoală) este de ordin moral şi economic”, a comentat preşedintele Băncii Mondiale, Jim Yong Kim, observând că rezultatele bune la şcoală sunt sinonime cu „perspectiva unui loc de muncă”.

Raportul adaugă faptul că, potrivit reperelor internaţionale de citire, scriere şi socotire, notele unui elev mediu dintr-o ţară săracă sunt mai mici decât cele obţinute de 95% dintre elevii unei ţări cu venituri ridicate. Iar pentru elevii care au performanţe bune în unele ţări cu venituri medii, nivelul lor este echivalent cu nivelul slab al elevilor dintr-o ţară mai bogată.

Într-o manieră pozitivă, raportul subliniază faptul că pot fi făcute progrese importante, deoarece „învăţarea şcolară devine o prioritate pentru lideri”.

Este menţionat exemplul Coreii de Sud, unde în 1995 a fost instituită educaţia pentru toţi, cu un învăţământ de calitate până la nivelul secundar, astfel încât tinerii sud-coreeni se află în prezent la cel mai înalt nivel în clasamentele internaţionale, deşi ţara lor a avut o rată de alfabetizare extrem de scăzută la începutul anilor 1950.

Rezultatele din Vietnam sunt, de asemenea, elocvente: într-un test de monitorizare a rezultatelor elevilor de gimnaziu la matematică, ştiinţă şi citire, realizat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) în 2012, rezultatele au arătat că şcolarii de 15 ani aveau acelaşi nivel ca cei din Germania, deşi ţara din Asia este mult mai săracă.