DISTRIBUIȚI

Lidera opoziţiei estoniene Kaja Kallas a fost desemnată joi pentru a deveni prima femeie şef de guvern în această republică baltică, în aşteptarea votului din parlament, relatează France Presse, potrivit agerpres.

Kaja Kallas, şefa Partidului Reformei, este o eurofilă convinsă şi fiica fostului prim-ministru estonian Siim Kallas.


Citește și: Aproape 39.000 de spanioli s-au infectat cu coronavirus în ultimele 24 de ore

La 43 de ani, ea îl va înlocui pe Juri Ratas, care a demisionat miercuri după ce partidul său centrist a constituit obiectul unei anchete pentru corupţie.

Demisia lui a făcut să cadă coaliţia de centru-dreapta aflată la putere, care cuprindea şi partidul de extrema dreaptă EKRE.

„Poporul estonian şi cu mine aşteptăm ca Estonia să dispună rapid de un guvern activ şi competent, care să se concentreze pe gestionarea pandemiei şi a crizei economice”, a declarat preşedinta Kersti Kaljulaid într-un comunicat.

Partidul Reformei s-a clasat pe primul loc la alegerile legislative din 2019, dar nu a obţinut o majoritate absolută şi nici nu a reuşit să construiască o coaliţie guvernamentală.

Fostă europarlamentară influentă, Kaja Kallas este o pasionată de inovare, care este de părere că reglementările nu trebuie să afecteze revoluţia tehnologică digitală.

Susţinând drepturile întreprinderilor mici şi mijlocii, ea apreciază că frontierele lumii digitale împiedică dezvoltarea întreprinderilor inovatoare.

Kallas are la dispoziţie 14 zile pentru a câştiga susţinerea majorităţii parlamentarilor.

Partidul Reformei şi Partidul de Centru al lui Ratas au anunţat că vor începe convorbiri pentru constituirea unei coaliţii.

Citește și: Este IMPOSIBIL ca Trump să fie judecat înainte de plecarea sa de la Casa Albă

Cele două partide au alternat la guvernare în cursul ultimelor trei decenii de când Estonia s-a desprins de URSS.

Ambele susţin ferm apartenenţa Estoniei la Uniunea Europeană şi NATO, pe care le consideră un tampon în faţa Rusiei.

Ele au favorizat politici de austeritate pentru a controla cheltuielile, ceea ce conferă ţării una dintre cele mai scăzute ponderi a deficitului public în PIB din zona euro.