DISTRIBUIȚI
AFP

Conducatoarea de facto a Myanmarului, Aung San Suu Kyi, a avut în 2017 cel mai nefast an al mandatului ei dupa ce armata birmana a fost acuzata ca a condus o campanie de ‘epurare etnica’ împotriva minoritatii musulmane rohingya.

O operatiune militara în nordul statului Rakhine (fostul Arakan), în vestul tarii, a provocat începând din luna august exodul a peste 640.000 de rohingya din regiune catre tara vecina Bangladesh.


Înaltul comisar al ONU pentru drepturile omului, Zeid Ra’ad al-Hussein, a calificat situatia din Rakhine drept ‘epurare etnica de manual’, termen utilizat si de SUA si de Marea Britanie, si nu a exclus ipoteza unui genocid.

Suu Kyi, câstigatoare a premiului Nobel pentru Pace în 1991 pentru opozitia sa pacifica fata de dictatura (1962-2011), a fost criticata ca nu i-a aparat pe rohingya, carora guvernul birmanez le refuza cetatenia.

Oxford, orasul britanic unde Suu Kyi a studiat între 1964 si 1967, a retras un portret al ei, si peste 400.000 de oameni au semnat o petitie pe Change.org pentru a i se retrage premiul Nobel, posibilitate respinsa de comitetul norvegian.

‘Daca pretul politic al ascensiunii tale în cel mai înalt post din Myanmar este tacerea ta (pe tema situatiei musulmanilor rohingya), atunci cu siguranta acest pret este mult prea mare’, i-a scris lui Suu Kyi episcopul sud-african Desmond Tutu, si el laureat al premiului Nobel pentru pace.

Totusi, deocamdata niciun lider mondial nu a criticat-o direct si chiar si papa Francisc a evitat sa pronunte cuvântul ‘rohingya’ în timpul vizitei sale recente în tara, comenteaza EFE.

Ultima criza din Rakhine a izbucnit când militanti înarmati precar din gruparea insurgenta Armata de Salvare Rohingya din Arakan (ARSA) au atacat la 25 august circa 30 de posturi de politie de frontiera si o cazarma a armatei. Atacul a declansat o campanie militara dura si, timp de câteva saptamâni, potrivit datelor prezentate de biroul de presa al lui Suu Kyi, au murit 371 de rebeli, 15 functionari guvernamentali si 28 de civili.

Operatiunile au provocat exodul catre Bangladesh a sute de mii de persoane, în marea lor majoritate etnici rohingya, care i-au acuzat pe militarii birmanezi de asasinate, violuri si incendierea locuintelor. Armata birmaneza, care neaga toate aceste acuzatii, beneficiaza de o autonomie extinsa, în conditiile în care Constitutia acorda militarilor controlul a 25% din Parlament si din Ministerele Apararii, de Interne si al Frontierelor.

Suu Kyi, care a petrecut 15 ani în arest la domiciliu în timpul dictaturii si a câstigat alegerile din 2015, i-a acuzat pe ‘teroristi’, referindu-se la ARSA, ca duc o campanie de ‘dezinformare’ si în timpul unei conferinte de presa a sustinut ca nu are idee de ce rohingya fug din Myanmar. În acelasi timp, Suu Kyi si-a reiterat intentia sa sporeasca ajutorul umanitar pentru Rakhine, sa promoveze reconcilierea si sa repatrieze refugiatii la capatul unui proces de verificare.

Cu toate acestea, multi rohingya vor întâmpina dificultati în a demonstra ca provin din Myanmar pentru ca multi si-au pierdut documentele de identitate în momentul exodului sau le-au fost confiscate anterior de autoritati.

Lidera birmaneza se refera la aceasta minoritate drept ‘musulmanii din Rakhine’, dat fiind ca termenul de ‘rohingya’ este tabu într-o tara în care acestia sunt considerati de multi ca fiind imigranti din Bangladesh, o alta tara care nu-i recunoaste drept cetateni. Musulmanii rohingya, înruditi etnic si lingvistic cu vecinii lor bengalezi, spun la rândul lor ca traiesc de generatii în Myanmarul de astazi, tara majoritar budista, dar care are importante minoritati crestine, musulmane si animiste.

Si în anii 70 si 90 ai secolului trecut au avut loc exoduri ale musulmanilor rohingya din cauza campaniilor armatei, iar în 2012 un puseu de violenta religioasa a provocat cel putin 160 de morti si 140.000 de persoane stramutate, în marea majoritate membri ai acestei minoritati musulmane.

Potrivit Amnesty International, acesti apatrizi traiesc într-o stare de ‘apartheid’ în Rakaine unde ‘o încrengatura de legi’ le restrictioneaza libertatea de miscare, precum si accesul la locuri de munca, asistenta medicala sau educatie. Se estimeaza ca peste 60% din cei peste un milion de rohingya care traiau în acest stat au fugit din tara, majoritatea dintre ei în ultimele patru luni.