DISTRIBUIȚI
dpa

Partidul Social-Democrat german (SPD), care a contribuit la construcţia Germaniei moderne sub conducerea mai multor cancelari renumiţi, se confruntă în prezent cu una dintre cele mai profunde crize din istoria sa, scrie luni într-o retrospectivă agenţia Reuters, potrivit agerpres.

SPD a oferit trei cancelari ai Germaniei postbelice, dar trecutul său strălucit este acum eclipsat de o prăbuşire a popularităţii ce a obligat-o să demisioneze pe prima femeie preşedinte a acestui partid, Andrea Nahles.


Citește și : Jens Stoltenberg salută reformele realizate de Macedonia de Nord pentru aderarea la NATO

Este cea mai veche formaţiune politică din Germania şi istoria sa merge în urmă până la Karl Marx, a cărui casă natală din oraşul Trier acest partid încă o deţine şi o îngrijeşte.

Creat în anul 1863 ca o mişcare muncitorească radicală, partidul s-a axat atunci pe susţinerea creării unui sistem universal de pensii în Germania secolului al XIX-lea, iar în perioada de dinaintea Primului Război Mondial s-a opus înarmării.

În timp ce conservatorii şi comuniştii au fost complici în afirmarea naţional-socialiştilor lui Adolf Hitler în anii ’30, SPD s-a împotrivit până la capăt, votând contra menţinerii la putere a celui care avea să declanşeze al Doilea Război Mondial.

”Ne pot lua libertatea şi viaţa, dar nu şi onoarea”, a spus liderul social-democrat de la acea vreme, Otto Wels. El a murit la Paris în exil, în 1939, iar mulţi dintre alţi lideri ai partidului au murit în lagăre de concentrare.

Willy Brandt, cel mai faimos cancelar al partidului, a supravieţuit naziştilor fugind în Norvegia. El a condus partidul în anul 1972 la cea mai clară victorie electorală, cu 46% din voturi.

Într-o Europă care încă privea cu neîncredere Germania, Willy Brandt a cucerit inimile multora când s-a aşezat în genunchi într-un gest de ispăşire în faţa monumentului ridicat pentru a aminti de masacrul comis de nazişti în ghetoul din Varşovia, dar şi prin politica sa de detensionare a relaţiilor (‘Ostpolitik’) cu Estul Europei comunist, politică ce a contribuit la atenuarea tensiunilor Războiului Rece.

După ce a pierdut puterea în urma unui scandal ce a dezvăluit că unul dintre oamenii săi cei mai de încredere era spion est-german, Willy Brandt a fost înlocuit de Helmut Schmidt, a cărui politică economică de inspiraţie keynesiană a ajutat Germania să depăşească criza provocată de şocul petrolier din anul 1973.

Citește și : A murit și ultimul supraviețuitor al lagărului nazist de la Sobibor

Gerhard Schroeder, al treilea cancelar social-democrat german din perioada postbelică, a promovat reformele ‘Harz IV’ în sectorul asistenţei sociale. Aceste reforme nu au fost populare la vremea lansării lor, însă au pregătit terenul pentru o dezvoltare a prevederilor lor timp de un deceniu sub conducerea cancelarului conservator Angela Merkel.

Pe plan internaţional Schroeder s-a evidenţiat prin opoziţia faţă de invazia americană în Irak în anul 2003, precum şi prin prietenia sa durabilă cu preşedintele rus Vladimir Putin.

De atunci, partidul a intrat în declin, pe măsură ce votanţii cu opţiuni radicale de stânga s-au reorientat către formaţiunea Die Linke, în timp ce aceia mai moderaţi s-au îndreptat către ecologiştii din formaţiunea Verzilor. Cu un scor de numai 15,8% la alegerile europene din 26 mai şi cu aproximativ 15% în sondaje, Partidul Social-Democrat german concurează cu extrema dreaptă pentru locul trei.