DISTRIBUIȚI

Autorităţile române nu au pus în aplicare recomandările Comisiei Europene cu privire la suspendarea imediată a punerii în aplicare a legilor justiţiei şi a ordonanţelor de urgenţă subsecvente şi la revizuirea legilor justiţiei, indică raportul adoptat marţi de Colegiul Comisarilor în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV), în care sunt evaluate progresele la cele patru Obiective de referinţă pentru care este monitorizată România, potrivit agerpres.

Argumentul adus de autorităţile române a fost acela că legile justiţiei produceau efecte juridice care nu puteau fi oprite. Obiectivul recomandării Comisiei Europene era acela de a aborda fondul problemelor create prin adoptarea legilor, or măsurile ulterioare au exacerbat aceste probleme.


Citește și : Boris Johnson amenință cu alegeri anticipate dacă Parlamentul britanic nu aprobă acordul Brexit

În plus faţă de cele trei ordonanţe de urgenţă adoptate în lunile septembrie şi octombrie 2018, guvernul a adoptat, la începutul anului 2019, alte două ordonanţe de urgenţă de modificare a legilor justiţiei. Ca şi în cazurile anterioare, graba adoptării, lipsa consultărilor şi motivele neclare pentru adoptarea acestor ordonanţe de urgenţă au afectat securitatea juridică şi previzibilitatea procesului judiciar, notează Comisia Europeană, în evaluarea făcută la Obiectivul de referinţă 1 ”Garantarea unui proces judiciar mai transparent şi mai eficient, în special prin consolidarea capacităţilor şi a responsabilizării Consiliului Superior al Magistraturii. Prezentarea evoluţiilor şi evaluarea impactului noilor coduri de procedură civilă şi penală”.

”Raportul din noiembrie 2018 constata că legile justiţiei modificate, care intraseră în vigoare în iulie şi în octombrie 2018, puteau conduce la exercitarea de presiuni asupra judecătorilor şi procurorilor, fapt care, în ultimă instanţă, putea submina independenţa, eficienţa şi calitatea sistemului judiciar. În loc să abordeze problemele evidenţiate în rapoartele MCV anterioare, legile introduseseră noi riscuri, în special prin crearea Secţiei speciale pentru anchetarea magistraţilor şi prin regimul în materie de sancţiuni disciplinare şi de răspundere disciplinară a magistraţilor. În consecinţă, Comisia a concluzionat că legile reprezentau o involuţie în raport cu evaluarea din ianuarie 2017 şi a propus un răgaz pentru reconsiderarea situaţiei prin îngheţarea intrării în vigoare a modificărilor”, menţionează documentul publicat marţi de executivul UE.

Legile justiţiei şi garanţiile juridice pentru independenţa sistemului judiciar

Potrivit raportului MCV publicat marţi, modificările legate de accelerarea înfiinţării Secţiei speciale pentru anchetarea magistraţilor şi extinderea competenţei sale sau modificările succesive aduse cerinţelor şi regulilor procedurale de numire a procurorilor (inclusiv a personalului de conducere) din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) au alimentat şi mai mult sursele de îngrijorare şi lipsa de încredere în aceste modificări. În special, unele dintre modificările propuse ale legilor păreau să servească intereselor anumitor persoane.

”Aceste ordonanţe de urgenţă au stârnit reacţii extrem de negative, care au contribuit la cristalizarea poziţiei specifice exprimate de populaţie în cadrul referendumului din 26 mai 2019 cu privire la modificarea legilor justiţiei prin ordonanţe de urgenţă”, menţionează raportul MCV.

Raportul atrage atenţia că punerea în aplicare a legilor justiţiei modificate a confirmat, de asemenea, preocupările exprimate în raportul din noiembrie cu privire la prejudiciile aduse sistemului judiciar. ”În particular, funcţionarea Secţiei speciale pentru anchetarea magistraţilor a confirmat temerile exprimate atât în România, cât şi în exterior că secţia respectivă ar putea fi utilizată ca instrument de presiune politică. Au existat mai multe situaţii în care Secţia specială a intervenit pentru a schimba cursul anchetelor penale într-un mod care ridică îndoieli serioase cu privire la obiectivitatea sa”, se arată în raport. În această privinţă documentul arată, ca notă de subsol: ”Un exemplu elocvent îl constituie dosarul penal deschis împotriva fostului procuror-şef al DNA (Laura Codruţa Kovesi, n.red.) în perioada în care candida pentru funcţia de procuror european. Faptul că deschiderea dosarului penal a coincis cu data convocării la audierea în Parlamentul European pare să indice intenţia de a împiedica această candidatură, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat o decizie în care califica drept ilegale măsurile preventive luate în acest sens. Faptul că a mai fost înregistrată încă o cauză în care era implicat procurorul general pare să confirme un anumit tipar de acţiune împotriva magistraţilor de rang înalt care criticau activitatea Secţiei speciale”.

Numirile în cadrul sistemului judiciar şi exercitarea de presiuni asupra instituţiilor judiciare

Raportul relevă că evoluţiile înregistrate din noiembrie 2018 până în prezent au confirmat pertinenţa recomandării formulate cu mult timp în urmă în cadrul MCV de a se lua măsuri astfel încât procesul de numire a procurorilor de rang superior să fie mai solid şi independent. În raportul MCV din 2018 fuseseră exprimate preocupări legate în special de procedurile în curs de numire şi/sau revocare pentru funcţiile de procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) şi de procuror general.

Citește și : Quim Torra îndeamnă Madridul să înceapă negocieri fără condiţii cu privire la autodeterminarea Cataloniei

Raportul din noiembrie 2018 a recomandat suspendarea imediată a tuturor procedurilor în curs de numire şi revocare a procurorilor de rang înalt, relansarea unui proces de numire a unui procuror-şef al DNA cu experienţă dovedită în urmărirea penală a infracţiunilor de corupţie şi cu un mandat clar pentru DNA de a continua efectuarea de anchete profesioniste, independente şi imparţiale în materie de corupţie şi respectarea avizelor negative ale Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) cu privire la numirea în posturi de conducere a procurorilor sau la revocarea procurorilor care ocupă posturi de conducere, până la instituirea unui nou cadru legislativ în conformitate cu o recomandare formulată în ianuarie 2017.

”Într-o primă etapă, nu s-au întreprins niciun fel de măsuri pentru a da curs recomandărilor. Ministrul justiţiei de la momentul respectiv şi-a menţinut propunerea de candidat pentru funcţia de procuror-şef al DNA. Preşedintele României a refuzat să numească candidatul respectiv pentru a doua oară în ianuarie 2019. De atunci, procedura a fost suspendată de facto, DNA fiind condusă de un procuror-şef interimar. Ministrul justiţiei de atunci a continuat, de asemenea, procedura de revocare din funcţie a procurorului general, în ciuda avizului negativ al CSM. Preşedintele României a refuzat revocarea din funcţie în ianuarie 2019, însă, întrucât mandatul noului procuror general trebuia să înceapă în mai 2019, ministrul a organizat un proces de numire în luna aprilie. Aşa cum s-a întâmplat şi în cazul procedurii de revocare a procurorului-şef al DNA în iulie 2018, ministrul i-a respins pe toţi candidaţii care s-au prezentat sub pretextul că sunt nepotriviţi să ocupe funcţia respectivă, în ciuda faptului că mulţi dintre aceştia, inclusiv procurorul general în exerciţiu, ocupau deja funcţii de procuror de rang superior”, menţionează raportul adoptat marţi de executivul comunitar.

Documentul reţine faptul că procurorul general (Augustin Lazăr, n.red.) a decis să se pensioneze, iar acum această funcţie este, la rândul său, ocupată de un procuror interimar (Bogdan Licu, n.red.). ”Ministrul de atunci a lansat o nouă procedură de numire a procurorului general, însă aceasta a fost anulată de noul ministru al justiţiei, care şi-a început mandatul în aprilie 2019. Abordarea adoptată de actualul ministru a permis evitarea deteriorării suplimentare a situaţiei şi a creat condiţii pentru îmbunătăţirea procedurii. Este o abordare care ar trebui continuată cu titlu prioritar de guvernul României întrucât experienţa din ultimii ani confirmă riscul imixtiunii politicului în acest proces, în detrimentul calităţii numirilor, şi necesitatea găsirii unei soluţii viabile pe termen lung”, subliniază Comisia Europeană în raport.

În ceea ce priveşte Inspecţia Judiciară, aceasta ”joacă un rol-cheie în asigurarea încrederii publice în independenţa, profesionalismul şi integritatea sistemului judiciar”. După ani de evaluare pozitivă, raportul din noiembrie 2018 a evidenţiat preocupări serioase, precum recurenţa cu care au fost iniţiate proceduri disciplinare împotriva magistraţilor care se opuneau public direcţiei urmate de reforma sistemului judiciar, divulgările de documente în presă (utilizate apoi de politicieni pentru a ataca instituţiile judiciare) şi prelungirea mandatului conducerii de către guvern.

Raportul MCV din noiembrie 2018 a recomandat numirea imediată, de către Consiliul Superior al Magistraturii, a echipei interimare de conducere a Inspecţiei Judiciare şi numirea, în termen de trei luni, prin concurs, a unei noi conduceri a Inspecţiei Judiciare. ”Consiliul Superior al Magistraturii nu a numit o nouă echipă interimară de conducere, prin urmare, funcţia de inspector-şef a fost în continuare ocupată ad interim până în luna mai 2019, când CSM l-a numit în funcţie pe acelaşi inspector-şef, în ciuda controverselor. În acelaşi timp, în perioada care a trecut de la ultimul raport, au continuat să fie iniţiate proceduri disciplinare împotriva magistraţilor, inclusiv a şefilor instituţiilor judiciare care se opun reformării sistemului judiciar, şi au continuat să fie divulgate documente în presă. Prin urmare, recomandarea din noiembrie 2018 a fost depăşită de evenimente, însă preocupările care au motivat-o rămân perfect valabile”, notează executivul UE.

În repetate rânduri, rapoartele MCV au atras atenţia asupra presiunii la care sunt supuşi magistraţii şi instituţiile judiciare ca urmare a atacurilor publice din partea politicienilor şi a presei. De la începutul anului 2018, această situaţie s-a înrăutăţit pe fondul acţiunilor întreprinse de autorităţile responsabile cu anchetarea disciplinară şi penală a magistraţilor. Direcţia Naţională Anticorupţie şi Parchetul General sunt de mult timp supuse unor presiuni deosebite în această privinţă. În perioada de referinţă s-a înregistrat, de asemenea, o creştere puternică a presiunilor asupra Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care este instanţa competentă pentru numeroase procese de corupţie la nivel înalt. Guvernul a transmis Curţii Constituţionale două cereri de soluţionare a unor conflicte juridice de natură constituţională legate de interpretarea de către ICCJ a regulilor procedurale privind constituirea completurilor de judecată în cauzele penale.

În plus, Inspecţia Judiciară a introdus o plângere disciplinară împotriva preşedintei sale, iar Secţia pentru judecători a CSM a cerut revocarea acesteia din funcţie. ”Aceste acţiuni combinate par să aibă drept obiectiv exercitarea de presiuni asupra Înaltei Curţi, iar atunci când preşedinta ICCJ şi-a anunţat intenţia de a nu mai candida pentru un al doilea mandat, a indicat clar că acesta era motivul. Consiliul Superior al Magistraturii a numit recent o nouă preşedintă a ICCJ. Va fi deosebit de important ca, sub noua conducere, ICCJ să îşi păstreze independenţa şi profesionalismul, inclusiv în lupta împotriva corupţiei la nivel înalt. Aceste evoluţii confirmă evaluarea efectuată de Comisie în raportul din noiembrie 2018, conform căreia Consiliul Superior al Magistraturii nu îşi îndeplineşte rolul de a asigura un sistem de control şi echilibru eficace, în măsură să apere independenţa instituţiilor judiciare asupra cărora se exercită presiuni”, indică raportul adoptat marţi de Comisia Europeană.

Raportul evaluează progresele realizate în ceea ce priveşte punerea în aplicare a celor 12 recomandări din ianuarie 2017 şi a celor opt recomandări suplimentare din noiembrie
2018. Documentul arată că este în continuare crucial să se pună în aplicare aceste recomandări suplimentare astfel încât procesul de reformă să fie repus pe calea cea bună, să se remedieze efectele negative ale regreselor constatate în noiembrie 2017 şi în noiembrie 2018 şi să se înregistreze din nou progrese care să permită încheierea MCV.