DISTRIBUIȚI
TASS via Getty Images

Arestări în masă, exil forţat, tortură, iar acum deturnarea unui avion: în cei 27 de ani de când se află la putere, preşedintele belarus Aleksandr Lukaşenko nu a precupeţit niciun mijloc de a-şi combate criticii, alimentându-şi reputaţia de ultim dictator din Europa, comentează AFP marţi, în contextul deturnării duminică de către Minsk a unui avion de linie care survola ţara şi arestării unui jurnalist aflat la bord, transmite şi agerpres.

De la sosirea sa la putere în 1994, Lukaşenko a construit pe ruinele URSS un regim dictatorial cu o economie centralizată, bazat pe armată şi poliţie, care reprimă fără ezitare toate mişcările de contestare.


Citeşte şi: Preoţii iezuiţi au abuzat sexual zeci de minori în Chile – Black News

La 66 de ani, el poate conta pe fidelitatea funcţionarilor administraţiei sale (aparatciki), pe sprijinul nemijlocit al Moscovei, aliatul său împotriva tuturor obstacolelor, dar şi pe un segment al populaţiei, în special vârstnicii, care se tem mai mult de dezordine decât de represiune.

Pe plan internaţional, Lukaşenko nu a fost niciodată atât de izolat ca după deturnarea la 23 mai a unui avion de linie care îi survola ţara. El este cel care a dat ordin ca un avion de vânătoare MiG-29 să intercepteze aparatul, ducând la arestarea unuia dintre criticii săi care se afla la bord.

Autorităţile susţin că ar fi acţionat în deplină legitimitate după o alertă cu bombă şi că prezenţa la bord a jurnalistului disident Roman Protasevici a fost pur întâmplătoare. O versiune în care nici ţările occidentale, nici opozanţii nu cred. Mai ales că îndrăzneala manevrei şi explicaţia alambicată a Belarusului amintesc de stilul lui Lukaşenko.

Fără să ţină seama de critici sau de sancţiuni, promovând fără reţinere teorii ale complotului şi remedii improbabile împotriva coronavirusului, eliminând metodic orice opoziţie, Lukaşenko arată că este hotărât să-şi păstreze puterea cu orice preţ.

Citeşte şi: Lukaşenko spune că a acţionat LEGAL în deturnarea avionului comercial şi acuză Occidentul de un ‘război hibrid’ – Black News

”Nu am nimic altceva în afară de Belarus, mă agăţ de el şi îl ţin aproape”, spunea el în noiembrie, pe măsură ce erau încarceraţi sau exilaţi opozanţi, manifestanţi şi jurnalişti, aminteşte AFP.

Pe reţelele de socializare el este supranumit când „Gândacul mustăcios”, când „Saşa 3%”, diminutiv al prenumelui său asociat presupusei sale cote de popularitate.

De asemenea, timp de decenii, Lukaşenko a navigat cu pricepere între UE şi Moscova, obţinând concesii de la ambele părţi şi folosindu-se de rivalităţile lor geopolitice.

Prins între sancţiunile europene şi ambiţiile ruseşti, Alexandr Lukaşenko a ales de data aceasta Moscova, care nu-i critică ofensiva împotriva tuturor adversarilor săi.

Amploarea represiunii este neobişnuit de mare, aşa ceva nu s-a mai întâmplat de pe vremea lui Stalin, susţine într-o declaraţie pentru Deutsche Welle activistul Ales Bialiaţki, şeful biroului din Minsk al Centrului pentru drepturile omului „Viasna”. „Dacă e să ne amintim de istoria Belarusului în epoca sovietică, în anii 60-80, de obicei, între una şi trei persoane erau judecate anual în temeiul legii pentru comportament antisovietic. În prezent, sute de oameni sunt trimişi în închisoare în fiecare lună, sute se află în închisoare şi literalmente în fiecare zi sunt iniţiate noi dosare penale. Nivelul de represiune depăşeşte orice limită”, afirmă Bialiaţki.

Citeşte şi: Comisia Europeană îşi ÎNCHIDE jumătate din clădirile de birouri aflate la Bruxelles – Black News

Autorităţile vorbesc cu poporul în limbajul violenţei, spune el. Aşa-numita justiţie, absolut dependentă, este utilizată la turaţie maximă împotriva opozanţilor politici care reprezintă cele mai diverse straturi ale societăţii – studenţi, jurnalişti, activişti politici, reprezentanţi ai staff-urilor electorale ale unor candidaţi la alegerile prezidenţiale, simpli angajaţi. Toţi aceştia au participat în vara-toamna anului trecut la acţiuni de protest împotriva fraudării alegerilor prezidenţiale de către regim.

În 25 mai a.c., în Belarus erau 421 de deţinuţi politici, iar această cifra este în continuă creştere. „Uneori, suntem chiar acuzaţi că nu ne grăbim să recunoaştem victimele regimului drept prizonieri politici. Dar standardele noastre sunt foarte stricte”, declară Ales Bialiaţki, care a fost internat de trei ani în colonia din Bobruisk.

Potrivit lui, în recunoaşterea unui prizonier drept „deţinut politic”, centrul pe care îl conduce se ghidează după principiile stabilite în cadrul celui de-al treilea Forum Belarus privind drepturile omului, printre care încarcerare din cauza convingerilor politice, religioase sau de altă natură, precum şi în legătură cu exercitarea non-violentă a libertăţii de gândire, de conştiinţă şi religie, a libertăţii de exprimare şi informare, de întrunire şi asociere paşnică etc.

Presa independentă este considerată unul dintre inamicii principali ai regimului Lukaşenko, la ora actuală fiind încarceraţi cel puţin 16 jurnalişti în Belarus.

Citeşte şi: Deșeurile de antibiotice poluează râurile din India și China; Big Pharma trebuie să acționeze – Black News

Într-un atac fără precedent împotriva mass-media independente, cel puţin 13 angajaţi – între care directorul general şi redactorul-şef – ai platformei online Tut.by, una dintre cele mai importante şi populare media din Belarus, au fost arestaţi la 18 mai a.c., iar portalul închis pentru pretinse escrocherii fiscale. Înainte, alţi jurnalişti ai acestei platforme media făcuseră obiectul unor dosare penale, motivate politic, fiind condamnaţi la închisoare. În prezent, 15 jurnalişti de la Tut.by au fost declaraţi deţinuţi politici de către Centrul „Viasna”.

Ministerul Informaţiei din Belarus a blocat domeniul principal al site-ului, iar Departamentul de Investigaţii Financiare al Comitetului Controlului de Stat a confiscat serverele, astfel încât, pentru a-şi relua activitatea, echipa Tut.by rămasă în libertate intenţionează să se bazeze pe aplicaţii mobile, conturi în reţelele sociale şi mesagerie instant.

Jurnalista Katerina Borisevici, de la Tut.by, a stat şase luni după gratii, fiind eliberată abia la 19 mai. Instanţa a găsit-o vinovată de „divulgarea secretului medical” pentru că raportase absenţa alcoolului în sângele activistului Roman Bondarenko, decedat din cauza rănilor după ce fusese reţinut de forţele de securitate. Autorităţile au susţinut că acesta ar fi murit din cauza beţiei.

După alegerile prezidenţiale din 2020, zeci de site-uri social-politice şi mass-media au fost blocate în Belarus, iar cel puţin 400 de jurnalişti au fost arestaţi, dintre care majoritatea temporar.

Doi jurnalişti belaruşi încarceraţi au declarat că au fost torturaţi, indică Asociaţia Jurnaliştilor Belaruşi. Jurnalistul independent Aleksandr Burakov, care lucrează pentru Deutsche Welle, şi Vladimir Lapţevici, reporter la un site de informaţii local, au fost reţinuţi în luna mai în oraşul Moghilev (est), în timp ce acopereau mediatic procesul opozantului Pavel Seviarineţ şi al altor câteva personalităţi.

Citeşte şi: Belarusul îşi ÎNCHIDE ambasada din Canada – Black News

Un tribunal din Moghilev i-a condamnat pentru participarea la un „eveniment neautorizat”, a precizat asociaţia. În cursul audierii, Aleksandr Burakov a reclamat „torturi şi tratamente inumane” în timpul arestului său preventiv. El a declarat că „a fost trezit din somn în mai multe rânduri în cursul nopţii şi a fost forţat de gardieni să se dezbrace”, a adăugat DW. Cei doi jurnalişti au început o grevă a foamei în semn de protest.

Publicaţia „Naşa Niva” a relatat pe larg recent despre decesul subit în colonia din Şklov a deţinutului politic Vitold Aşurok, condamnat la 5 ani de detenţie într-o colonie de regim general după un proces închis la 18 ianuarie la Judecătoria Lida. Rudele acestuia spun că el avea capul bandajat, nu i se vedea nici faţa de sub bandaje atunci când au venit la închisoare să ia trupul neînsufleţit, în timp ce administraţia închisorii le-a comunicat că bărbatul s-a stins în urma unui stop cardiac.

Pe 17 mai, media independente din Belarus şi Rusia au publicat un fragment dintr-o scrisoare a lui Aşurok în care spunea că în colonia Şklov autorităţile au început să coasă etichete galbene pe uniformele deţinuţilor politici. Într-o analogie, portalul Mogilev.online aminteşte că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, evreii erau obligaţi să poarte „steaua galbenă a lui David”.

Încă în noiembrie 2020, Voice of Belarus afirma că angajaţii Ministerului de Interne din Belarus utilizează stigmatizarea cu marcaje şi culori a manifestanţilor paşnici arestaţi, precum şi a deţinuţilor belaruşi care execută pedepse în închisori. Prin această diferenţiere prin culori şi marcaje, poliţia subliniază tipurile de tortură şi de maltratare la care o persoană va fi supusă, inclusiv practici care pot fi mutilante.

Marcarea unui manifestant arestat şi a unui deţinut prin culori înseamnă pentru acea persoană un anumit tip de tortură sau condiţii de detenţie mai dure, care îi vor fi aplicate la locul încarcerării.

Potrivit Voice of Belarus, culorile utilizate pentru marcarea manifestanţilor paşnici arestaţi sunt următoarele: galben, ceea ce înseamnă că persoana arestată va fi torturată şi maltratată, dar nu mutilată; roşu – persoana arestată va fi torturată, chiar schilodită sau cu sănătatea grav afectată; verde se aplică persoanelor arestate cu aspect special (dreadlocks, păr albastru, piercing-uri etc), acestea urmând a fi torturate şi maltratate, asupra lor exercitându-se intimidări verbale şi proferându-se insulte; negru semnifică faptul că arestaţii vor fi supuşi celor mai mutilante forme de tortură şi, potrivit unor informaţii neconfirmate oficial, pot fi chiar ucise. Aceste culori figurează şi pe ecusoanele pe care deţinuţii sunt obligaţi să le poarte.

Discriminarea prin culoare şi marcarea deţinuţilor în închisori subliniază faptul că aceştia sunt supuşi unui tratament inegal. Administraţia penitenciară acordă deţinuţilor marcaţi prin „culori” o atenţie sporită şi această categorie are mari „şanse” să primească pedepse suplimentare (inclusiv plasarea într-o carceră), să fie privaţi de vizite şi de colete din partea rudelor, la care se adaugă dificultăţi în obţinerea unei condamnări anticipate cu suspendare. Procedeul duce la stigmatizarea anumitor grupuri de deţinuţi, în special a adolescenţilor şi tinerilor condamnaţi pentru prima oară pentru infracţiuni minore în virtutea articolului 328 (referitor la traficul de stupefiante) din Codul Penal al Belarus, care sunt marcaţi cu verde.

În schimb, ucigaşii în serie, violatorii, funcţionarii corupţi şi alţi deţinuţi recunoscuţi ca vinovaţi de crime foarte grave nu sunt marcaţi cu nicio culoare, nu sunt diferenţiaţi şi poartă „etichete albe” (neutre), potrivit Voice of Belarus.

Portalul BYPOL – creat de foşti angajaţi în forţele de securitate belaruse pentru a se opune regimului de la Minsk – a dat publicităţii în martie o înregistrare video în care apar trei persoane arestate de poliţie şi care sunt marcate cu vopsea: un tânăr cu un semn roşu pe cap, un altul cu un semn albastru şi o fată, Anastasia Bulybenko, de asemenea marcată cu vopsea roşie (pe cap şi pe braţ).

Anastasia, 19 ani, este o fostă studentă a Universităţii Naţionale Tehnice din Belarus, care a fost exmatriculată în toamna anului trecut pentru că a participat la mişcarea de protest, iar în 12 noiembrie a fost reţinută împreună cu alţi activişti studenţi în cadrul unui dosar penal deschis pe baza art. 342 din Codul Penal ce incriminează „organizarea acţiunilor de grup care încalcă grav ordinea publică sau participarea activă la acestea”. În prezent, tânăra se află în continuare în închisoare şi a fost recunoscută drept „deţinut politic”, numele ei figurând pe site-ul politzek.me la această categorie. Ceilalţi doi tineri marcaţi cu vopsea nu au fost identificaţi, neintrând, probabil, în categoria deţinuţilor politici.

Militantul pentru drepturile omului Valentin Stefanovici atrăgea atenţia într-un comentariu pentru Tut.by că marcarea deţinuţilor cu vopsea este o încălcare gravă a legii.

Citeşte şi: Un avion militar S-A PRĂBUŞIT în Elveţia – Black News

Printre deţinuţii politici se mai află şi fostul şef al Belgazprombank Viktor Babariko, reţinut la 18 iunie 2020 împreună cu fiul său, înaintea alegerilor din 9 august 2020. Despre el, media independente de la Minsk susţin că ar fi putut deveni cel mai puternic contracandidat al lui Lukaşenko. Maria Kolesnikova (38 de ani), flautistă şi fostă şefă a campaniei lui Viktor Babariko, este şi ea în închisoare. Împreună cu Svetlana Tihanovskaia, care a candidat în locul soţului ei încarcerat (cunoscutul blogger Serghei Tihanovski) în alegeri împotriva lui Lukaşenko, Maria Kolesnikova a făcut parte din Consiliul de coordonare a opoziţiei. Ea a fost arestată la 7 septembrie la Minsk, iar apoi dusă la graniţa cu Ucraina împreună cu doi colaboratori, unde i s-a ordonat să treacă frontiera, dar a refuzat, rupându-şi paşaportul. Kolesnikova este acuzată de conspiraţie pentru preluarea puterii prin mijloace neconstituţionale, riscând o condamnare de până la 12 ani de închisoare.

Pe lista deţinuţilor politici din Belarus a fost introdus luni şi cofondatorul canalului de Telegram Nexta Roman Protasevici, unul dintre colaboratorii Svetlanei Tihanovskaia, refugiată la Vilnius. El a fost reţinut la 23 mai după deturnarea unui avion Ryanair spre Minsk, a anunţat Centrul pentru drepturile omului Viasna, citat de Interfax.

ONU a cerut marţi, 25 mai, eliberarea necondiţionată a acestuia, cerând totodată dovezi că el nu este torturat, potrivit AFP.

„Cerem eliberarea imediată a lui Roman Protasevici şi a Sofiei Sapega (prietena sa), care vor trebui autorizaţi amândoi să plece spre destinaţia lor iniţială, Lituania”, a declarat un purtător de cuvânt al Înaltului Comisariat al ONU pentru drepturile omului, Rupert Colville. „Ne temem pentru securitatea lui Roman Protasevici şi dorim să ni se dea asigurarea că este tratat corect şi nu supus unor maltratări sau torturii”, a adăugat el marţi la Geneva.