DISTRIBUIȚI
Stirile ProTV

Academia de Arte şi Ştiinţe Cinematografice din Statele Unite, pe scurt Academia de film, organizaţia care găzduieşte şi votează premiile Oscar, a ajuns acum, în cei 90 de ani de existenţă, la un punct de cotitură major odată cu izbucnirea scandalului ce-l implică pe influentul producător american Harvey Weinstein. 

În urma acuzaţiilor de hărţuire sexuală, agresiune şi viol care au apărut împotriva acestuia în ultimele două săptămâni, cineastul a fost exclus la 14 octombrie din Academia de film după patru decenii de activitate. De la înfiinţarea sa în 1927, Academia a mai exclus doar un singur membru: Carmine Caridi, un actor care a încălcat politica privind copiile confidenţiale ale unor filme.


În urma plângerilor împotriva lui Weinstein făcute de zeci de femei, apelurile la înlăturarea lui lansate de mulţi membri ai Academiei (inclusiv de fratele şi partenerul lui de afaceri) şi petiţiile semnate de mii de persoane din publicul larg, verdictul de excludere părea inevitabil. Nimeni, cu excepţia poate a actriţei Lindsay Lohan (care a exprimat o anumită simpatie pentru mogul) şi a lui Weinstein însuşi, nu varsă lacrimi după această măsură radicală din această saga ce a zguduit Hollywood-ul şi tot restul ţării, relatează Hollywood Reporter într-un comentariu semnat de editorialistul Scott Feinberg.

Acum, însă, Academia se va confrunta cu decizii mai dificile: cum să gestioneze numărul deloc nesemnificativ al celorlalte personalităţi (din rândul celor 8.427 de membri ai săi) care au propriile antecedente şi sunt acum vizate de cei care vor să ”cureţe” industria de agresorii sexuali.

Sunt acolo regizorul Roman Polanski, care a pledat vinovat pentru un număr de relaţii sexuale cu o minoră şi apoi a fugit din ţară; actorul şi producătorul Bill Cosby, învinuit de o agresiune sexuală şi confruntat cu acuzaţii privind comiterea altor zeci de astfel de fapte; actorul Stephen Collins, care a recunoscut că a avut relaţiile sexuale cu trei minore. Toţi cei trei bărbaţi încă sunt membri ai Academiei. Woody Allen, care nu a fost niciodată învinuit de ceva dar s-a confruntat cu acuzaţii grave, nu a acceptat niciodată o invitaţie de a intra în rândurile organizaţiei, aminteşte semnatarul comentariului publicat la 14 octombrie.

Există şi membri care se încadrează într-o zonă gri. Casey Affleck, de exemplu, a fost acuzat de hărţuire sexuală, dar a ajuns la o înţelegere cu acuzatoarea sa şi nu a fost niciodată urmărit penal. Acesta, ca majoritatea celor mai recenţi oscarizaţi la categoria cel mai bun actor, este de aşteptat să prezinte Oscarul pentru cea mai bună actriţă la următoarea ceremonie. Actorul şi regizorul Nate Parker a fost pus sub acuzare pentru viol şi a fost găsit nevinovat, dar tot a devenit un paria după ce detaliile incriminatoare ale cazului au devenit publice şi s-a aflat că acuzatoarea sa s-a sinucis. Iar în ultimele zile au fost formulate acuzaţii cu privire la diverse forme de hărţuire sexuală la adresa altor cineaşti faimoşi.

Există, de asemenea, membri care s-au comportat rău în alte moduri – Mel Gibson a strigat insulte împotriva evreilor şi a femeilor în timp ce era arestat pentru conducere sub influenţa alcoolului, mulţi şi-au escrocat financiar colaboratorii şi există o listă lungă de oameni în poziţii de putere care ţipă şi uneori chiar aruncă cu lucruri în subalternii lor.

Toţi aceşti oameni reprezintă o problemă nu doar pentru Academia de film, ci şi pentru alte organizaţii de la Hollywood. Academia de Arte şi Ştiinţe ale Televiziunii (Academia de televiziune) încă îl consideră pe Donald Trump drept unul dintre membrii săi, chiar dacă acesta a recunoscut pe bandă că a agresat sexual femei. Şi, potrivit unor surse, Weinstein, Cosby şi Collins sunt toţi membri ai Academiei de televiziune, deşi un purtător de cuvânt al acestei organizaţii a refuzat să confirme sau să nege numele acestora.

Academia de Film nu a făcut publică lista completă a membrilor săi de la începuturile sale. Aparent, acest lucru se datorează faptului că organizaţia doreşte să-i scape pe membrii săi de presiunea de lobby în timpul sezonului de premii – ceea ce este ridicol, deoarece toţi distribuitorii deţin sau închiriază liste de membri şi îi influenţează oricum, scrie semnatarul articolului. Mai ales că Academia a dezvăluit, începând cu anul 2004, pe cine a invitat în fiecare an pentru a intra în rândurile sale. Însă motivul real pentru a păstra secretă lista completă de membri ar putea fi faptul că Academia nu doreşte ca publicul să înceapă să evalueze cine ar trebui sau nu ar trebui să fie membru. Dar asta se întâmplă oricum.

La finalul comunicatului prin care a anunţat excluderea lui Weinstein, Academia a spus: „Consiliul continuă să lucreze pentru a stabili standarde etice de comportament pe care toţi membrii Academiei vor fi de aşteptat să le exemplifice”. Este posibil ca Academia să permită în cele din urmă membrilor care s-au comportat problematic în trecut să rămână în rândurile sale, stabilind în acelaşi timp un standard pe care toţi membrii vor trebui să-l respecte. Dacă este aşa, acest lucru va face puţin pentru a calma corul în creştere al celor care doresc ca şi alţi membri – inclusiv dintre cei menţionaţi mai sus – să fie excluşi imediat din organizaţie. Şi este un pariu destul de bun că, atât timp cât aceşti membri nu vor fi pedepsiţi, unii vor face apel la boicotarea Oscarurilor, o tactică ce s-a dovedit a fi eficientă în cazul controversei #OscarsSoWhite.

Academia este, tehnic vorbind, o organizaţie privată, aşa încât consiliul său de conducere are dreptul să facă tot ce doreşte, atâta timp cât rămâne în cadrul propriilor regulamente, pe care le poate schimba în orice moment. Dar ca o organizaţie care (a) extrage partea leului din bugetul obţinut din drepturile de difuzare a Oscarurilor pe care le vinde pentru o mulţime de bani, pentru că o mulţime de oameni se uită la această ceremonie, şi (b) încearcă să adune milioane de dolari pentru a plăti pentru Muzeul Academiei de Filme, care se află deja în construcţie, este foarte sensibilă la presiune.

Aceasta înseamnă că Academia va trebui să decidă – şi asta în curând – unde se află exact linia între un comportament rău care este acceptabil şi unul care este inacceptabil; dacă va lua sau nu în considerare acuzaţii împotriva membrilor săi care sunt făcute anonim; dacă un membru va fi presupus a fi vinovat oricând cineva face o afirmaţie sau va exista o anumită procedură; iar lista continuă. În caz contrar, Oscarurile – care urmează să aibă loc pentru a 90-a oară pe 4 martie 2018 – pot deveni următoarea ţintă, conchide Scott Feinberg.